Despre omul modern

Mi-am amintit de Cioran, omul controversat căruia viaţa i-a dat şansa spre bătrâneţe să trăiască pasiunea.

Spunea în "Pe culmile disperării", în capitolul "A nu mai fi om":

"Tot mai mult mă conving că omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit să-şi găsească o modalitate proprie de viaţă, aşa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui.
De pe urma aşa zisei lui libertăţi, suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existenţa naturală. Şi atunci nu mă mir de ce omul ajunge uneori să invidieze o floare sau o altă plantă. "
...
"Omul tinde tot mai mult să ia monopolul dramei şi al suferinţei din lume.
De aceea mântuirea este pentru el o problemă atât de arzătoare şi de insolubilă."


Omul modern adună informaţii disparate şi le aşează dezordonat în uriaşul depozit numit creier. Nu mai are timp să proceseze, doar adună. Societatea l-a învăţat să adune şi iar să adune... Comercialul i-a amprentat şi această sferă destinată dezvoltării fiinţei prin acumulare, procesare, experimentare.

Omul modern nu mai traieşte, doar respiră. Şi adună!

Când face pauză din galopul acesta, simte că, deşi a strâns mult, golul persistă.
Şi o ia de la capăt! Aleargă să acumuleze informaţie... o depozitează frenetic, crezând că şi-a acoperit golul.

Face o pauză... golul este iarăşi prezent!
Se refugiază în căutari spirituale... şi iar adună!
Dar mereu uită să trăiască - să proceseze, să experimenteze!
Se simte vulnerabil. Dezvoltă tot felul de dependenţe. Faţă de orice. De la cuvinte până la obiecte purtate sub forma amuletelor.
Golul persistă.

Dependenţele preiau controlul şi atunci... drama începe să-si prezinte spectacolul la scena deschisă!
Şi-atunci apare dorinţa de a nu mai fi om...

S-ar metamorfoza în orice, cum spunea Cioran:

" ... m-aş transforma în fiecare zi într-o formă particulară de viaţă animală şi de plantă.
Să fiu succesiv toate formele de flori, să fiu buruiană, ghimpe, trandafir, să fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plantă de mare, bătută de valuri, sau de munte, în prada vânturilor; să fiu pasăre cu glas melodios sau pasăre croncănitoare şi de pradă, călătoare sau sedentară, să fiu bestie de pădure sau animal domestic."



Dar omul uită că toate transformările acestea au loc zi de zi în el, cu el, tocmai fiindcă e om!
Diferenţa constă, probail, în intensitate.

Golul persistent nu va fi acoperit niciodată de cantitatea informatională, ci de trăire, de înţelegerea propriei fiinţe, de înţelegerea lumii înconjurătoare.
Vulnerabilităţile nu vor fi tămăduite prin retragere, fugă, bocet, lamentare, clamare, ci prin exerciţiu de viaţă.
Să fii floare, să fii buruiană, să fii ghimpe, să fii trandafir, să fii arbore... SĂ FII!

….

Ce cred eu că-i lipseşte omului modern, printre multe altele?
Dorinţa de a trăi! De a simţi! De a experimenta!
Nu mai este vivace!
Prins în confortul tehnologic, a trendurilor fel de fel, a ruginit! Remediul pe care-l găseşte?
"Unguente" spa, plăceri imediate şi multă teorie ce ţine de transcendent.


Andrei,
zâmbet de SOARE,
11 februarie 2010
trendul…codurilor



Savoy - Eu sunt ca viata
Asculta mai multe audio diverse