"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

marți, 12 aprilie 2011

NOI şi...croaziera din noi

Dan Ioaniţescu:

Prietenii mei.... Anonimul Pămâtean, Alessia, Sorin, Măriuca, Oana, (Stânjenelul şi Nima unde sunt?)....
Ce frumos şi bine este iar împreună!... :)

Hai să vă povestesc ceva ce nu am avut curajul să vă spun niciodată!





Am avut mai demult o viziune, o reverie mai degrabă, treaz fiind :)), în care se făcea că era vară... era vacanţă...







şi stăteam cu toţii pe puntea unui vapor, tolăniţi în şezlonguri, la soare, şi ne aruncam alene tot felul de replici şi de remarci.











Şi am fost pentru câteva clipe furat de ideea că acest lucru chiar ar putea fi posibil. Imaginea devenise atât de verosimilă încât în acele momente am fost fericit. Era o înţelegere şi o bună dispoziţie cum numai în visele noastre frumoase se poate întâmpla.

Câteodată, mă mai încearcă gândul nebunesc că o croazieră a prieteniei, dincolo de orice fel obligaţii sociale şi familiale, ar putea deveni actul nostru eroic de a-i smulge vieţii câteva clipe de bucurie.

Da’ tot eu mă liniştesc şi revin cu picioarele pe pămant(ul anonimului), căci îmi dau bine seama că nu am fost noi în stare să ne şpriţuim astă vară, darămite să o luăm creanga prin lume... :))

Da. Dar pe de altă parte, când mă uit în urmă, la poveştile pe care ni le-am depănat şi la dialogurile pe care le-am schimbat între noi, în răstimpul celor aproape trei ani care au trecut, îmi pare că, poate fără ştirea noastră, croaziera chiar a existat. Şi poate că am fost tot timpul pe vasul acela şi, furaţi de conversaţie, nu ne-am dat seama...

Eu cred că există în viaţă un moment în care toate câte au fost trăite, gândite, simţite sau visate de fiecare dintre noi devin echivalente pentru trăirea noastră interioară. Adică, indiferent dacă ni le-am imaginat, le-am auzit la alţii sau le-am trăit noi, toate poveştile pe care le cunoaştem, toate capătă, în acel moment, şanse egale de a se fi întâmplat efectiv.

Hai să ne bucurăm că nu a coborât încă nimeni de pe vas şi că în rarele momente de rătăcire ale fiecăruia, traşi-împinşi unii de către ceilalţi, am călătorit împreună şi nu am părăsit vasul (sau…balul, cum vă place!)…
:))




Chiar dacă toţi în sufletul nostru am fost gata, la un moment dat, să sărim peste bord, sau ca în primul port s-o ştergem englezeşte, eu găsesc că, dacă am rămas totuşi împreună, meritul cel mai mare îl are Pământeanul, care a stat cu ochii pe noi ca pe butelie.
:)))




Mă iertaţi dar nu m-am putut abţine de a nu deveni prozaic. Aşa-s croit... :))
Mă duc să-mi pun un pahar şi să-l beau în cinstea voastră.

Să trăieşti, Andreiule!
Să fii sănătoasă şi iubită, Alessia!
Să rămâi minunată, Mariuca!
Să devii, Stânjenelule!
Să fii fericită, Oana!
Să îţi găseşti împlinirea, Sorinule!
Să te iluminezi, Nima, şi să ne luminezi şi pe noi!

Iar voi, Sorinul şi Licuricioaica aia mică, să nu uitaţi să ne chemaţi la lansarea primelor voastre cărti!
Da’ şi la urmatoarele.
Că vă halim!
:))

Show must go on!
Croaziera continuă!
:))



















PS:

Toţi ceilalţi prieteni ai mei nu ar trebui să se simtă neonoraţi, căci m-am referit acum la gaşca aceasta care a bezmeticit pe net în trombă şi care are o istorie a ei, oarecum separată.
Drag îmi e, în egală măsură, de Şerban, Cristiana, Karina, Elvis, Ioana Dumitrascu, Adi Câmpean, Brânduşa, Emilia.... cred că m-apucă dimineaţa... Heramariana, Faustinus, mai nou Radu...
Sunt mult mai mulţi, aşa cum în peisajul vostru mental se mai plimbă şi alte personaje...



















31 martie 2011,
pe Maidanul cu dragoste



Eco Echo - Poveste de iubire

8 comentarii:

  1. Au fost multe clipe frumoase. :)
    Va multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Maria!
    Ce frumos a fost şi...este!
    Atunci eram atât de nefericită că nu prea mi-am dat seama ce însemnaţi voi pentru mine.
    Abia acum, când sunt mai bine şi privesc în urmă, mă înfior ca de-o mare revelaţie. Şi înţeleg o grămadă de lucruri, dar dintre toate cel mai clar înţeleg cât de mult vă iubesc.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma simt onorat sa fac parte dintr-un asemenea club prietenos . Va multumesc mult pentru invitatia in aceasta croaziera si sper din suflet ca vantul sa nu ne fie potrivnic . Prietenia , chiar si cea virtuala , nu poate fi decat un balsam sufletesc de care avem nevoie , fiecare dintre noi , in felul sau ...

    RăspundețiȘtergere
  4. E încă o bucurie din BUCURIA noastră aceea de a fi laolaltă cu noi, Radu! :)

    Şi cred că era firesc să se întâmple asta, fiindcă în această croazieră, noi ne transformăm deseori în nişte veritabili piraţi şi trăim cu chiote de BUCURIE..."Viaţa ca o pradă" :))

    Îmbrăţişare maaareee, de gaşcă (adicătelea, pârâitoare de oscioare)! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc mult , @alessia ! Nu pot decat sa raspund la fel, cu grija mare la abordaj ...)))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ca de obicei, m-ai facut praf... Nu va merit...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da dar uneorii nu suntem toti oamenii la fel altii mai rai altii mai bunii si asa de multe ori se nimereste sa iubestii pe cine nu te iubeeste

    RăspundețiȘtergere