"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

luni, 25 octombrie 2010

Puţină filosofie..:)

Era iarnă. Şi frig. Tare frig. Iar Andrei avea o poftă teribilă, chiar mistuitoare pe alocuri, de-o cană cu vin fiert. Acolo şi numai acolo, în licoarea aceea ameţitoare, ştia el bine, stătea pitit...adevărul!
Şi ca să nu-i scape cumva, când avea să-l prinză de-o aripă, doar Maria îl putea ajuta ca nimeni alta: spontan şi eficient, echilibrat şi, desigur, seren.

















Andrei:
Avem zăpadă? Avem luminiţe colorate fel de fel, avem miros de cozonaci şi nuci ce le putem izbi de pereţi?
Daca da, atunci...

Maria:
Avem zăpadă ... dar nu o fi păcat să o irosim? :))
Pe ce temă ne rostogolim nucile ?

Andrei:
Nu ştiu... pe tema "nemuririi sufletului"? :))

Maria:
ok. :)) O luăm de la început ?
De la naştere ?
Sau începem cu finalul ? :P

Andrei:
Naşterea cui? :))

Maria:
A oului!...care nu se putea dumiri dacă a fost sau va deveni găina! :))

Andrei:
Oul a fost mai întâi… găină?!?
Dar de ce nu o fi fost cocoşul mai întâi?! (dar nu al doamnei urdea!) :))

Maria:
Dacă ar fi fost cocoş, ar fi fost prea mândru să se împiedice în astfel de filosofii mărunte. :) Tind să cred că toţi cocoşii deţin toate răspunsurile într-un mod aprioric eminamente greu de înţeles pentru tot ce se naşte din găină.
















Andrei:
suuuper tare! :)))
fir'ar ei de cocoşi!

Maria:
Nu râde ! Toţi cocoşii din/dintre noi se vor simţi lezaţi!:))
Adevarul doare. :P


















Andrei:
NU DOARE! doare doar vanitatea lovită sub centură. :))

Maria:
Iar vanitatea găinilor e depozitată în ... ? :))

Andrei:
tot în ouă! :)))

....

Oricine ar fi asistat la acest dialog ar fi fost, ca mine, într-o cruntă dilemă:








Cine o fi, oare, mai filosof: Andrei sau Maria?!?









Dar ca întotdeauna când îţi baţi capul mai abitir cu o dilemă,
apare un al treilea element, care îţi năruie orice nedumerire anterioară, impunându-ţi adevărul său, fără să mai ai nici o şansă de cârtire.

Iată, aşadar, doamnelor şi domnilor, cel mai filosof dintre toţi filosofii:




Despre Filosofie-G.Becali
Asculta mai multe audio diverse




Andrei, zâmbet de SOARE, în dialog zbânţuito-filosoficesc cu Maria, frumuseţea serenă,
14 dec 2009
trendul…codurilor



6 comentarii:

  1. :)
    fataaaaa, ma dor musculetii!
    Finalul cu Becali se pliaza perfect pe trilema!
    :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. zburatoarea aceea nuda, e cocos sau ... urdea?!

    RăspundețiȘtergere
  3. :))) Pe tine, filosof care-mi eşti tu filosof, pe tine te dor...musculeţii?! :)))
    Io credeam că numa' "iubirea de înţelepciune" te sfârtecă dureros! :)))

    Pentru zburătoarea cea nudă, ba şi dezbrăcată pe de-asupra:)), există o întreagă simbolistică:

    Unii, ar putea jura că reprezintă imaginea-simbol a efectelor incursiunilor în virtual ale...unuia zis..."Jumulea" :))

    Alţii, ar băga mâna în foc pân' la umăr cum că zburătoarea aceea pricăjită cu târtiţa golaşă ar fi simbolul României post-decembriste. Deci numa' bună de astupat cu ea steagul cel bortelit al Revoluţiei.

    Şi, daaa, poate fi şi domnu' Cocoş...După o discuţie intimă cu consoarta referitoare la prezentul şi, mai ales, la viitorul lor politic.
    Sau, şi mai aproape de adevăr, poate fi imaginea pe care doamna Udrea o contemplă în ochii iubitului şi "scumpului" ei soţ, atunci când tocmai îi povesteşte cum s-a simţit în timpul ultimei ei întâlniri "de lucru" cu marinerul eşuat, precum dragii noştri conlocuitori, la mal. Cel al istoriei.

    Restul posibilelor interpretări ţi le las în seamă. Că de-aia mi-eşti filosof, nu?! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumosi si nebuni eram noi, dar tu, Alessia, bag sama c-ai ramas la fel. :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-e mila de cocosul ala jumulit de mor. :(

    RăspundețiȘtergere