Andrei: definiţia dragostei (2)

Andrei:


Cum aş defini iubirea ?



Simplu: un sentiment căruia raţional nu-i poţi face faţă; o dorinţă nestăvilită de a fi, de a te contopi, de a trăi, de a privi, de a respira, de a mânca... în fine, de a împărţi tot ceea ce ai cu persoana iubită.



Cum testezi dacă este iubire?




Simplu:
dacă te întreabă cineva:
„de ce iubeşti pe x?”,
tu nu îi vei putea răspunde.
Dai din umeri.
Nu ştii.




















Pur şi simplu, IUBEŞTI!









Iubirea este un fel de nebunie, un zbor, o plutire, un rai, o fericire.





Ce survine ulterior?




Interesele,
analizele,
raţionamentele...
adică lucrurile calculate,
gândite,
judecate.












Dacă iubirea se naşte pe un teren fertil - adică dacă cei doi sunt compatibili nu numai fizic, chimic, ci şi din punct de vedere intelectual, cultural, educaţional, social, găsind multe puncte comune pentru o viaţă dusă în doi, atunci

FERICIREA i-a izbit pe cei doi. Se întâmplă rar, dar se ÎNTÂMPLĂ!

Nebunia aceea de început dispare, însă vine respectul (eu pun multă bază pe acesta), preţuirea şi plăcerea de a fi cu celalalt, plus ţintele ce le vor stabili pentru viitor.
Toţi oamenii când hotărăsc să-şi împletească viaţa cu altcineva, gândesc la viitor, gândesc la planuri, realizări etc.
Astfel încât şi acestea sunt un element important.


ANDREI, zâmbet de Soare,
28 noiembrie 2009,
Rodul pământului





















Gheorghe Gheorghiu-Eu sunt nebunul care te iubeste

Asculta mai multe audio acustica