"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

joi, 16 februarie 2012

MANIPULARE la gura sobei


Cu două zile înainte de a dispărea în neant blogul Andreiului, cel "fără coduri!", prieteni buni şi dragi şedeau în tihnă la gura sobei răspunzând cu BUCURIE provocării gazdei.

A trecut exact un an de atunci...



Aşadar, ANDREI scria :


Ce mai e în trend...

MANIPULAREA!





Secolul XXI a venit cu ceva schimbări radicale, nu numai în domeniul tehnologic, ci şi în mentalul colectiv.











Numeroase teorii au invadat tărtăcuţa omului modern.


Cu cât omul are acces la mai multă informaţie, cu atât el este supus unui risc major - de a i se strecura în minte teoriile…teroriste.

Unul dintre mulţii “terorişti” ai secolului XXI este manipularea.
Îl regăsim pe buzele oricărui muritor. Indiferent de context, omenirea se simte manipulată.


In fiecare vorbă se caută sensuri absconse, intenţii şi conexiuni cel puţin dubioase.



Fie că se vorbeşte despre o reţetă de bucate, fie că se vorbeşte despre viaţă la modul general, omul are o predilecţie aproape nebunească să găsească ceea ce este ascuns dincolo de cuvinte.
Un dialog firesc este aproape imposibil de realizat în secolul XXI. Plăcerea unei discuţii amicale se transformă într-o competiţie acerbă în "cine găseşte mai multe cuvinte manipulatoare".


Eşti bănuit de manipulare imediat ce ai deschis gura. Ţi se cere părerea iar la un minut după ce ai exprimat-o, eşti suspectat de "interese oculte".
O propoziţie simplă este dusă pe eşafodul interpretărilor din cele mai elucubrante, făcută tăieţei psihologici şi apoi aruncată-n drum precum otrava, cu gândul că, poate- poate,cineva se va impiedica de ea pentru a o transforma, tipic spiritualist, in iubire.
Se vorbeşte despre spiritualitate precum se vorbeşte de meciul de fotbal al unei echipe proaste; iubirea se află pe buzele tuturor, dar acolo şi moare, odată exprimat cuvântul.





O lume angoasată, nevrotică, paranoidă, în care toată lumea suspectează pe toată lumea.

Scarlat Dumitrescu ne învaţă cum să ne ferim de manipulare:
„Cel mai puternic instrument folosit ca apărare individuală împotriva manipularii este: fabricarea şi rafinarea continuă a materiei noastre mentale, prin propria noastră gândire, reflectare la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi la analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care venim în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea ei."


Alessia:

Bun regăsit, zâmbet de Soare! :)

Ai mare dreptate în toate aspectele pe care le-ai evidenţiat aici!

M-a preocupat şi pe mine modul în care interpretările diverselor genuri de texte au ajuns, uneori, să devieze elucubrant de la intenţiile autorilor şi ale scrierilor lor.

Şi am văzut că, la sfîrşitul secolului XX, chiar şi marii semiologi ori hermeneuţi ai lumii se arătau sideraţi de faptul că, practic, cititorii/criticii/interpreţii diverselor scrieri nu mai aveau nici o limită în interpretarile lor, nu mai ţineau seama de nici un criteriu raţional, ci…elucubrau şi halucinau la greu!

Aşa a ajuns ca Umberto Eco, de pildă, să scrie o serie de lucrări şi să ţină conferinţe pe toate meridianele lumii despre “necesitatea stringentă a unor limite ale interpretării”, despre faptul că nimeni, oricât ar fi el de profesionist în domeniu, nu are dreptul să spună orice îi trece lui prin minte despre un text, că trebuie să se iasă urgent, şi în acest domeniu, din Imperiul “iraţionalului”.

Definiţiile de dicţionar ale cuvântului „iraţional” au, în mai multe limbi, un înţeles comun – acela de ceva care trece dincolo de o limită pusă de un standard.
Iar unul dintre antonimele lui „iraţional” este „moderaţie”.

A fi moderaţi înseamnă a fi înlăuntrul unui „modus”, înlăuntrul unor limite, al unor graniţe şi al unor anumite măsuri.

Aşadar, a fi „raţional” înseamnă (încă din culturile antice greceşti şi latine) a fi „moderat”, a te situa între nişte limite/graniţe permise, a avea măsură în toate.
[Horaţiu: „E o măsură în toate lucrurile, sunt graniţe precise până la urmă / dincolo de care nu poate exista ceea ce este drept”]

Există în istoria hermeneuticii interpreţi de texte cunoscuţi sub numele de „adepţii vălului”. Sunt cei care identifică mereu limbaje încifrate, secrete, care trebuie interpretate în sensul lor „adevărat”, cei care transformă indicii disparate într-un tot aşa-zis „coerent şi plauzibil” etc.



Ei sunt „maeştrii suspiciunii”, cei care au dezvoltat un evident „sindrom al secretului” şi cei care au edificat „hermeneutica suspiciunii”. Ei cred cu tărie că există un „secret cosmic” ce poate fi depistat în scrieri doar de către un „iniţiat”, căci doar el poate vedea dincolo de „baricada” umbrei ceea ce este profund şi semnificativ.



Iar de aici s-a ajuns rapid la umplerea oricărui necunoscut cu ajutorul...imaginaţiei.
Uneori de-a dreptul halucinantă!

Pentru a stopa acest fenomen cu certe valenţe nevrotice şi psihopate, generator de „terorişti”/pitici pe creier :) , Umberto Eco a elaborat o seamă de exigenţe/condiţii ale validităţii unei interpretări de text, care pot fi găsite în ultimele lui cărţi şi articole publicate.

Dar iată că deja m-am lungit IARĂŞI…nepermis de mult :) cu comentariul, aşa că…vom mai vorbi, poate, despre sindromul „manipulării cu ajutorul cuvintelor” :)
O săptămână cu multă BUCURIE îţi doresc!

Andrei:
:)
Bun regasit, munte de frumusete!
Nu mă îndoiesc asupra faptului că minti luminate au despicat firul in patru privind acest "curent", ma indoiesc de puterea omului de a intelege cuvantul exact cum este scris, rostit.
Bumul literaro-ezoteric a lovit teasta romanului cu atata putere incat e destul de dificil sa o linistesti prin simplu cuvant.



Nima :

Te ascult cu Cap,
te iubesc de la Cap,
te urasc de Cap,
te iert in Cap !:d

Elucubrant?






Andrei:

:)
Nima, sarut'mana!

Cele spuse de catre tine nu se-nregimenteaza in tiparnita "elucubrant", dar daca doresti, nu am nimic impotriva.
Mie imi placea mai mult cealalta:
"fa-ti de cap, pana la cap, dar cu cap"
:))
(MASURA!)
Totul se-nvarte in jurul tartacutzei, concomitent cu tartacutza!
:))

Nima :

bun, buuuun...
O fur!

Andrei :

:))
"fur-o"
:))
ma bucur ca esti cu noi, printre noi.
Tu ce parere ai de manipulare?
Te simti manipulata de catre cineva?



Karla :

Asta e dezbaterea tipic româneasca, "O propozitie simpla este dusa pe esafodul interpretarilor din cele mai elucubrante, facuta taietei psihologici"...
Ferit-a sfantul sa "argumentezi" sau sa "replici" la modul asta pe plaiurile galice. Esti aruncat in groapa cu balegar si tratat de prost notoriu. Fie ca e vorba de o dezbatere inalt-intelectuala, fie ca e una taraneasca, de bistrou:)



Brandusa :

Corect, ce sa mai spun decat "sunt manipualta", dar cand vreau, parca, parca pot si "manipula"
Merg pe gluma, e mai usor sa ma simt manipulata asa.:))









Acuvio :

Este o realitate, din aceeaşi persoană poţi obţine produse culturale diferite în funţie de spaţiu şi timpul unde o plasezi.
Ce să-ţi spun, am avut o perioadă, iritat că totul mi se dă deja mestecat, în care inclusiv o conservă, nu o deschideam cu briceagul pe faţa cu falţul, ci pe cea opusă :)

EdebiMevzulaR :

Salutari, Andreiule,
Asta e razboiul rece!
A-propos de cal şi capastru,
sunt de parere ca fara capastru e greu sa manipulezi calul deoarece are capatana prea mare ca sa se lase manipulate :))
Sara buna!

Artistic communism:

Daca nu i-am citi ar plange pana s-ar forma balti ın care se vor sinucide teoriile care nu ştiu sa-noate şi atunci se va cerne marea de impostori

Septembrie :

Mie mi-a plăcut cel cu: "sunt trist că-s alții fericiți"...probabil cei ce nu au auzit de manipulare :)
Să mi se ardă sursa de nu-i așa!:))



Andrei :

Karla, ai dreptate!
:))
Dar sa nu uitam ca "teoria conspiratiei" nu-si are originea aici, pe plaiurile mioritice.







Noi am adaptat-o conform ADN-ului nostru mioritic si am "prelucrat-o" pana cand a ajuns un fel de mamaliga care este primita (consumata) pe masa oricarui roman.
Cum scoti un cuvintel, cum te-ai pomenit a fi suspectat de oareşce intentii, cum ca ai vrut sa spui altceva decat ceea ce ai spus!
:))
Vorba "ca la noi, la nimeni" este la ea acasa, in toate privintele.
:)

Andrei:

Brandusa, dap... poti fi "manipulat" dar si poti "manipula". Depinde de fiecare in ce postura vrea sa se vada.
:)
In definitiv, in tara basebocurdeea, toata lumea manipuleaza pe toata lumea!
:))

Andrei :

Acuvio, buna remarca ta!
Demna de consemnat.
ASA ESTE!
In contexte diferite, un om se comporta diferit cu conditia ca acel om sa aiba ceva "mobila" la mansarda!
:))
Interesanta pozitie ai luat fata de conserva. Nu am incercat niciodata, recunosc. Cand nu am ustensilele necesare pentru "dezverginarea" unei conserve, folosesc precum un badaran, cutitul (deh, tot meteahna "mioritica")
:))

Andrei :

Edi, bun regasit!
:))
Acum depinde si de cal, daca e o "gloaba" sau un cal pur-sange!
:))

Andrei:
:)
artistic communism, iata o solutie buna de aplicat. Dar cine sa o aplice?!
:))

Andrei :

Septembrie:

:))
io l-am interpretat altfel. MO era dependent de alcohol. Pe alcohol a stiut/putut sa-si cladeasca fericirea. Cand alcoholul disparea... disparea fericirea si aparea ciuda.
:))

Pandhora :

"O lume angoasata, nevrotica, paranoida, in care toata lumea suspecteaza pe toata lumea...."
adevarat...mai mult sau mai putin....dar perfect adevarat...nimic nu e ce pare a fi...si nu cred ca a fost vreodata...doar ca azi totul are alta anvergura...informatia penetreaza altfel si sunt atatea metode prin care ajungi sa faci un lucru convins ca ideea iti apartine dar ea ti-a fost implantata acolo prin cine stie ce imagine absolut "intamplatoare" sau cuvant...sau muzica...carte...si inca...



treptele manipularii...sunt sigura ca ele exista si ca scara asta e interminabila....









Andrei :
:)
Pandhora, manipularea exista si nu de ieri de azi.. ci de cand a "scoborat maimuta din pom". Problema este ca omul a devenit atat de paranoic incat in orice vede manipulare, pe fiecare individ il suspecteaza ca fiind un manipulator...
O lume paranoida in acest sens, in care fiecare suspecteaza pe fiecare.
Nenea Scarlat ne spune cum sa ne ferim de manipulare (in cazul in care ne simtim manipulati): materia mentala!

Pro atitudine :

La ceea ce ai scris as mai adauga si forta de persuasiune a multimii. Gustav Le Bon a scris o carte despre manipularea multimilor. Daca traiesti intr-o societate cu un spirit de turma dezvoltat, atunci rezistenta este mult mai dificila. Acolo manipularea are radacini adanci, iar disidenta este aproape nesemnificativa. Rezistenta contra multimii poate deveni un adevarat eroism!!!



Andrei :

:)
Pro atitudine, nu am citit cartea, dar o voi citi negresit.
Ma-ntreb si te-ntreb: traim intr-o societate cu spirit de turma dezvoltat?

Rontziki :

Manipularea la nivel general sau, hai să zic, macro se practică pe toate meridianele şi în aproape toate domeniile...şi constant, în diferite forme ni se inoculează orice, de la cum să gândim, ce să simţim, ce ar trebui să simţim, ce să ne mai dorim, cum şi unde să căutăm adevărul şi fericirea...Cred că am putea să ne întrebăm cât e manipulare şi cât e dorinţă, reacţie pură în ceea ce facem pe multe planuri...
Dincolo de asta, manipularea la un nivel mai mititel, interpersonală, cu bune intenţii (da, greu de stabilit, e subiectivă încadrarea intenţiei :)), aceea chiar mi se pare interesantă şi îmi place :)
Am ridicat întotdeauna pălăria în faţa celor care ştiu să manipuleze discret, fin şi cu efect de domino, ca să zic aşa...prin efect de domino în contextul acesta înţeleg o manipulare care are în vedere nu reacţia, nu gândul imediat următor, ci care determină mai mulţi paşi...
Nu ştiu dacă am fost suficient de coerentă, sper să se înţeleagă ce-am vrut să spun :)

Andrei :

:)
Rontziki, bun venit!
Nu contest existenta manipularii (benefice/malefice) ci evidentiez fenomenul-paranoia ce a cuprins spatiul danubiano-pontic privind "manipularea".
Teama oamenilor ca sunt manipulati intr-un sens pe care nu-l vor, obsesia oamenilor de a vedea in orice cuvant, demers, o manipulare etc.

Rontziki :

În ultimul deceniu, am impresia că teoria conspiraţiei a fost la ea acasă peste tot şi că apar tot mai multe idei şi variante...

Cât despre manipularea de pe aici de pe la noi, nu putem contesta că există, se încearcă, se mai şi reuşeşte, dar paranoia asta nu mi se pare justificată...



Părerea mea e că manipularea e departe de a fi atât de bine stăpânită încât să reprezinte un pericol, iar obsesia asta cred că vine din neîncredere în sine, în principiile şi drumul propriu, aş numi această teamă constantă o declaraţie de inferioritate, de admitere a unei idei de genul "ştiţi, eu nu prea gândesc sau ceea ce-mi trece prin cap e bătut de vânt, aşa că tare mă tem că mă manipulează careva şi fac ce nu vreau :))"

Când constaţi că ai fost manipulat, o idee bună e să înveţi ceva din asta şi să fii în gardă altă dată, dar nu să ajungi să te temi că cine ştie ce vor ceilalţi de la noi, mai ales că adevăraţii manipulatori ai noştri suntem noi, dorinţele noastre de a fi apreciaţi, plăcuţi, de a câştiga, de a fi admiraţi...
Nu cred că există situaţie în care cineva să fi fost manipulat şi, odată analizată, să nu iasă la iveală şi automanipularea şi, poate, faptul că manipulatorul nu a fost decât "ocazia", care putea apărea oricând şi în persoana oricui...Manipularea poate avea efecte devastatoare, de aici şi teama, dar asta numai direct proporţional cu slăbiciunile manipulatului.


Andrei :

:)
"adevăraţii manipulatori ai noştri suntem noi, dorinţele noastre de a fi apreciaţi, plăcuţi, de a câştiga, de a fi admiraţi..."
ai spus ESENTA!
Si ai mai spus ceva foarte important: neincrederea in sine.



Rontziki :

Păi zic eu că e legătură între neîncrederea în sine şi slăbiciuni...Fireşte, cu toţii avem slăbiciuni, dar teama de a fi folosite de alţii "împotriva" noastră scade pe măsură ce ne cunoaştem şi ne asumăm slăbiciunile, acelea pe care nu le putem schimba.
Nu strică uneori o oareşce detaşare de ceea ce ne dorim, de ceea ce tragem cu dinţii să obţinem, indiferent în ce plan...e drept că în teorie sună bine, iar în practică e ceva mai greu, dar e util din multe puncte de vedere, dar şi pentru a depista o eventuală manipulare sau automanipulare
:)

Andrei :

:)
Teoria ca teoria, dar practica ne omoara!
:))
Ideea este simpla: inainte de a vedea peste tot "manipulatori" e bine sa ne facem o introspectie sanatoasa.
Si cum spunea si nenea Scarlat, sa fim cu tartacutzele lucratoare... nu in sensul de a sta de veghe la fiecare cuvant, ci la starea noastra interioara... cum ai spus si tu, de altfel.


Rontziki :

Dap, fir-ar ea să fie de stare interioară :)) Ea e gata oricând să ne semnaleze multe, dar nu avem noi întotdeauna atenţia orientată corect, mai nimerim greşit banda pe care emite, mai percepem aiurea semnalul...Totul e să nu ne dăm bătuţi :))



Andrei :

:)
stii ce-mi pare curios?
Faptul ca omul are o predilectie (poate innascuta, habar nu am) spre a alege cea mai facila cale.
Decat sa ma chinui sa-mi cunosc calitatile si defectele, slabiciunile si punctele forte, prefer sa gasesc intotdeauna culpe exterioare cand defectele imi sunt evidentiate, cand punctele slabe imi sunt atinse, cand vulnerabilitatile imi sunt ranite.
Parca-am vrea sa facem pact cu propriile noaste metehne.

:))



Rontziki :

Ah, da! Avem talent în a căuta disculparea şi a evita să ne înfruntăm pe noi înşine. Cred că miza e prea mare...dacă ajungem la concluzia că cineva nu se potriveşte în peisajul pretenţiilor noastre, nu e plăcut, dar asta e, life goes on...dacă însă am ajunge la concluzia că noi nu ne ridicăm la înălţimea pretenţiilor noastre (şi astea sunt întotdeauna suuuus), atunci woops! nu e bine! Iar intropecţia aduce şi astfel de "surprize"
Aşa că da, avem tendinţa să facem pact cu bubele noastre, să ne facem că nu le vedem, că nimeni nu e de neînlocuit, cu excepţia propriei persoane :))
Exagerez puţin şi toate "riscurile" astea pot fi depăşite cu oareşce efort şi curaj, căci la baza evitării stă teama de a ne pierde pe noi înşine, sub forma pierderii respectului de sine. E drept că acest respect nu există pe baze reale fără introspecţie, dar cercul vicios e mai puţin vizibil pentru cei mai mulţi...
şi am plecat cale lungă deja de la subiect :))

Nima :

Este "de invatat" in ce ai postat aici , inclusiv din comentarii...
Si imi amintesc de fariseul din parabola biblica ...Si tare ma lupt sa nu zic ca el " Dumnezeule, iti multumesc pentru ca nu sunt ca si ceilalti oameni '
Aş ! Cu voia sau fara voia mea fac parte din "lumea angoasata, nevrotica, paranoida, in care toata lumea suspecteaza pe toata lumea".
Dar...tot cu voia mea si voia a ceva superior mintii mele...chiar daca ridic piatra , n-o arunc niciodata in n i m e n i !

Si la "nivelul" asta invizibil ne tratam foarte rau unii pe altii.
IERTARE !

Andrei :

:)
Nima, sarut'mana!
Io zic raspicat: "Multumesc, Doamne, ca sunt ca toti ceilalti".
Suntem din acelasi lut, manifestam aceleasi metehne, unele le prezentam ca estompate, altele le prezentam ca exagerate... depinde (cum spunea Acuvio) de contextul in care ne aflam.
Avem si bune, avem si rele... uneori balanta se dezechilibreaza, important este sa ne dam seama de acest lucru.
:)
Nu cred ca ne tratam "rau" unii pe ceilalti, ci aratam asa cum suntem, iar acest lucru nu convine celor care si-au format o perceptie gresita despre viata, despre om.
Problema rezida nu in tratare, ci in cum suntem.
Daca ne punem vesminte frumoase nu-nseamna ca trupul nu are defecte.
Daca ne punem zugraveli pe fata, nu-nseamna ca fata ne este perfecta.

Nima :

Atunci sa ne invatam unii pe altii CUM sa gandim nu CE sa gandim...

Andrei :

:)
Nima, daca Dumnezeu nu a vrut sa fim "ganditori" la indigo, a stiut El bine de ce.
:)



Cum sa ne invatam unii pe ceilalti cum sa gandim?
Traim toti in acelasi mediu, ne dezvoltam toti in aceiasi familie, avem toti parte de aceleasi conditii, prezentam aceleasi circumvolutiuni?
NOPE!
Atunci nu ne putem invata unii pe altii CUM SA GANDIM, ci doar la CE SA GANDIM...


Nima :

"CE sa gandesc" al "mediului ...." TAU , nu este acelasi, nu merge la " mediul”...circumvolutiunile mele ...
CE este ...zic ca difera de CUM este:))
Eu tre sa stiu cum sa gandesc, de pe trapta asta inferioara treptei pe care te afli tu, acceptandu-mi "mediul ..."
M-a salvat clopotelul ...de pranz !:))

Andrei :

:)
E un sofism, Nima!
Nu te va putea nimeni invata "cum" sa gandesti, poate doar recurgand la "spalarea creierului" si apoi implementarea unui sablon in baza caruia mintea ta va procesa.
:)
Dar si acest lucru se va intampla pe o perioada determinata... in momentul in care se vor ivi brese in "sablon", "cum-ul" invatat se va transforma in CE!
La ce sa gandesti, ce sa gandesti este firescul.
Punem o idee in dezbatere si gandim la ea. Insa "cum va gandi" fiecare va fi propriu tartacutzei sale (suma realizata din mediu socio-economic, educatie, cultura, temperament, stare emotionala etc
).
:))
Sunt n factori in acest "joc"!

DoarATAT :

Bună ziua !
Este mai mult decât evident că SUNTEM manipulaţi ! Şi acum mă refer la noi doi ! Nu este doar o coincidenţă, faptul că "ne-a venit" să scriem despre ... manipulare !
Eu chiar am fost dezamăgit la sfârşitul articolului, precizând că aveam ALTCEVA mai bun de făcut ! (vezi la http://grosca.blogspot.com/2011/02/httpadrianarvunescu.html ; uitând să pun titlul ÎNAINTE "de a da drumul" la postare, acesta nu a mai fost prins în "adresă": Manipulare)
Cornelius :)

Andrei :

:)
Bun gasit, Corneliu!
Daca am sta sa cotroboim blogul am gasit N postari despre manipulare, astfel putem spune : "coinicidenta" noastra are orizontul mult prea larg.




Alessia :

Un celebru psihiatru a ajuns la uimitoarea concluzie că una dintre cele mai mari frici ale oamenilor este frica de...libertate!
Motivul este evident: libertatea presupune alegeri, presupune responsabilitate...
Or, din postura de manipulat, huuuuh!, gataaa! Totdeauna ALTUL este vinovat de ceea ce gândesc, de ceea ce spun, de ceea ce fac, de ceea ce...sunt!
Simplu şi comod!
Dar mai ales...ieftin!
:)

Andrei :
:)
Alessia, de-ar fi totul atat de simplu...
Frica, mama ei de frica.
Libertatea presupune ASUMARE. Asumare a ceea ce esti, a ceea ce faci, a ceea ce spui, a ceea ce nu faci etc.
Nu-i mai bine sa stai in pozitia lotusului si sa-ti invarti aratatorul?!
:))

Alessia :

Ete-aşa, ai "revergorat" şi...Yoga, NA!
:)))

Andrei :

:)
ei, nu-i musai sa practici yoga, ca sa stai in pozitia "lotus"!
:))

Alessia :

:))
Aşa e! Poţi fi un simplu...lotus! Cu muuulţi fluturaşi roindu-ţi bezmetic pe de-asupra celor 1001 petale...
:))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu