"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

luni, 20 februarie 2012

"Israeliţii erau drogaţi"...

...şi nici ficaţii noştri nu se simţeau tocmai bine!

Era 2 noiembrie 2010, data memorabilă la care Ţuguiatul Andrei scoase doct la lumină postarea cu damf tămâios de mai jos.
Efectul asupra găştii, aiuritor-zgubilitic.

....

"Israeliţii erau drogaţi sau fumaseră plante haluginogene când Moise a adus cele 10 porunci de pe Muntele Sinai, dezvăluie concluziile unui nou studiu realizat de un profesor psiholog din Israel, informează Reuters.



Benny Shanon de la Universitatea Evreiască din Ierusalim a scris în ziarul britanic "Time and Mind" că două plante din deşertul Sinai conţin niste molecule psihoactive care se regăsesc în plantele haluginogene din Amazonia, cunoscute sub numele de "ayahuasca".







Tunetul puternic însoţit de lumină şi sunet, care este menţionat în cartea Exodului, auzit şi văzut de israeliţi pe Muntele Sinai, se pare că a fost rodul imaginaţiei poporului care consumase plantele halucinogene, a menţionat Shanon.




"In urma consumului de ayahuasca, halucinaţiile în care vezi lumini sunt însoţite de un profund sentiment religios", a scris profesorul psiholog.



"În momente ca acestea, cei mai mulţi văd lumini şi au sentimente neobişnuite pe care le asociază adesea cu puterea lui Dumnezeu".



Shanon a adăugat că o plantă psihoactiva numita “harmal” a fost găsită la Sinai şi undeva în Orientul Mijlociu, fiind folosită adesea de evreii din regiune, aceştia considerând-o magica şi cu puteri vindecătoare.

Cercetătorii Bibliei nu s-au arătat impresionaţi de concluziile studiului realizat de Shanon.


Rabinul ortodox Yuval Sherlow a declarat pentru Radio Israel că:

"Biblia încearcă să transmită un eveniment foarte profund. Noi trebuie să ne temem de concluziile ştiinţei, nu de credinţa lui Moise"

Înţelept rabinul!


(Sursa: ziare.com)

……

Alessia :

Înţelept, rabinul, şi nu prea...De ce s-ar teme, oare, cineva, inclusiv religia, de concluziile ştiinţei?! Nu este şi aceasta o formă de cunoaştere?
Ba mai mult, el spune: "noi TREBUIE să ne temem de concluziile ştiinţei..."
Se pare că pe acolo, pe acele tărâmuri îndepărtate, nu a ajuns încă nici măcar un zvon despre eforturile care se fac peste tot în lume pentru un DIALOG cât mai onest şi mai fructuos între cele două forme de cunoaştere, darămite să contribuie şi domnia sa cu ceva la eforturile astea!
Cât despre plantele halucinogene, cercetătorii au, de foarte multă vreme, date extrem de edificatoare cum că acestea au fost dintotdeauna un element nelipsit în aproape toate comunităţile religioase, în toate ritualurile sacre antice, ca facilitatoare a contactului / comunicării dintre oameni şi zei.
În fine, a găsit şi rabinul cu pricina o formulă cât de cât diplomatică de a depăşi o situaţie deloc confortabilă. Şi dacă a găsit-o, e ceva lăudabil, până la urmă..:)




Blue Freedom :

Eu mă întreb de ce nu aduc şi aurolacii de la Gara de Nord din Bucureşti vreo câteva "porunci". Sau cei care mai trag câte un joint?
Dacă-mi iau o narghilea şi ceva tutun amestecat cu oarece halucinogenă voi deveni profet?
Adică, de ce să nu, că doar blugi am, jeacă am, o lecuţă de bataie cunosc..
:)



Andrei:
:)
Păi rabinul a fost înţelept, pentru că a găsit un răspuns neincitant.
:))
Aurolacii au şi ei un decalog al lor, însa nu sunt majoritari.

Karla :

Până la urmă, totul se explică ştiinţific, ceea ce nu anulează întru nimic valorile religiei...
Ştiinţa şi religia se completează şi se întăresc reciproc, deci nu văd de ce ar trebui să se teamă clericii de asta... rabini, immami sau episcopi....

Andrei:

:)
Îmi amintesc de vorbele lui orestegurucareeste…ce înflăcărat vorbea despre aceasta plantă!
Ba l-a invitat şi pe unu', am uitat cum îl cheamă …
Tot ce-i nou prinde repede la români (cu mai multă ori mai puţină carte): avem un fel de magnet, se pare, pentru a asimila tot, fără discernământ!

Karla, ai dreptate, faţeta neplăcută este că religia, ca şi istoria, se bazează pe multe lucruri contrafăcute.

Maria :

A consumat cineva dintre voi până acum, din curiozitate, plante psihedelice ?
Sau poate trebuia să întreb invers: există cineva printre voi care până acum nu a consumat plante psihedelice ?

Andrei :

Iris, sărut'mâna!
Maria, bun regasit!
Eu nu am consumat niciun drog în afara celui existent în ţigările vândute cu accize!
Nu am nici curiozitate şi nici vreun interes în a încerca, dar... “niciodată să nu spui niciodată”.
Nenea acela pe care-l invitase orestegurumicareeste vorbea pătimaş de planta aceea.



Zicea că a încercat-o când a fost plecat pe la şamani şi povestea asta cu o voluptate nemărginită.






Gata, mi-am adus aminte de nenea cu planta, îl cheamă Ţurcanu sau Turcanu. Şi-a făcut un site, şi… ghiciti ce? Da, dă "lecţii" !
:)
Păi cum dracu să plece în Peru, că din banii câştigaţi din articolele de prin reviste nu prea poate.
http://www.calatoriainimii.net/ - cu constiinta extinsa.
:) enjoy

Maria :

Never say never, but someday ...
:)
Mulţi vorbesc patimaş. E plin youtube-ul.
Nu găsesc pe nimeni care să fi încercat şi să se dezvăluie.

Andrei:
:)
Păi ce, sunt proşti?!
:)

Maria :

Biii, memorie scurtă !
De la ierburi ţi se trage.
Ia limpezeşte-te, că-ţi explicai acu', mai anu' trecut, în toiul evenimentelor ţuguiate.
Editura e a doamnei Elena Francisc. Şamanii şi ayahuasca nu ştiu clar ale cui sunt.

Andrei:

păi am memorie scurtă, Mariaaaaaaaa!
Mai rău m-ameţeşti. Uit de la mână pân' la gură. Te rog zi-mi ca să nu-mi izbesc tărtăcuţa de toţi pereţii!

PTRUPTRUCEA :

@andreiradule
@alessia,
"noi TREBUIE să ne temem de concluziile ştiinţei..."
Păi, cam are dreptate.
Credinţa merge bine cu neştiinţa.

Că dacă îţi zdruncini credinţa cu ştiinţa, ştiinţa să schimbă…deh, şi ea, ca fetele…să mai suceşte, ajunge dup-aia la alte concluzii, da’ să contrazice singură…cum a făcut-o dă multe ori, pă când credinţa....







Credinţa tre' să rămâie aşa cum a făcut-o ei.
E bună! S-a verificat! Hai, faţa la Zidu’ Plângerii, şi dă-i, şi dă-i!

Eh, ce ştiu ateii ăştia!












Maria :

Inţeleg că “banii nu trebuie să stea la proşti”.
Totuşi, unde trebuie să stea Lumina ?

Andrei:

Lumina?
Lumina este în fiecare vieţuitoare, zic eu!

Maria :

Şi atunci unii vând din lumina lor celor ce nu-şi văd lumina ???

PTRUPTRUCEA :

Şi iar rabinu’ are dreptate!
Ssssssssssst! Ciocu’ mic, că ne pierdem clienţii!

Păi când or auzi creştinii şi musulmanii că şi-au luat-o (dă religii vorbesc) dă la nişte drogaţi, dau cu bombardeaua-n ei!



Io aşa zic!
Şi vă rog să mă iertaţi că uneori sunt prost rău!
Vă rog io nu mai râdeti dă mine, pe'n că "io" este corect, şi nu "eu".
IO Ştefan Voievod!
A? Cum e?
Toată lumea zice "io", da’ scrie "corect" eu.
Să nu-l întrebaţi pă Goagăl, că el e prost!
Ascultaţi-i pă oamenii dă pă stradă şi dă la ţară!







Andrei:
:)
Ptruptrucilă, ai greşit! Acum se spune: “Io, Băsescu voievozu’!
:))





Şi DA! Rabinu’ zice "ciocu mic" că-şi pierde pita albă şi pufoasă.

Maria, cred că vând clăbuci, adică, mai frumos spus, baloane de săpun!
Le deschide, cică, ochii celorlalţi!
:)

Gata, mă duc să bag cornu'n pernă!
Maria, sărut'mâna!
Alessia, sărut'mâna!
Iris, sărut'mâna!
:)
Ptruptrucilă, te salut cu respect!
S-aveţi o noapte de vis!


PTRUPTRUCEA :

Faza cu Lumina e băgată dă la ei.
Că au auzit tunete-n cap, nu mă miră!...
Că după iarbă d-aia puteau să vază orice.
În orice caz, cai verzi pă pereţi, sigur!

Fiecare-n parte o fi văzut şi auzit câte "ceva", da’ toţi grămadă e imposibil să "vadă" şi să "audă" acelaşi lucru IN ACELASI TIMP.
Că doară nu erau (peste50) înţeleşi.
E făcătură din vorbe dup-aia…



...sau poate că era (sub 50) extratereştrii.
Io aşa cred. Ca la Startrec…Pac nava…Pac lumina…Pac bubuitura!

Da’ asta numa’ dacă a decolat.
Că la aterizare ar fi văzut animalu’ ăla mare dă navă.
La plecare...putea să fie orice, că nu mai avea dovezi.
Chiar şi Dumnezeu.
Ce mai, extratereştrii şi-a bătut joc dă ei.
Moise sigur a mâncat ceva iarbă ca caprele, că i-a vorbit Dumnezeu în cap dintr-un tufiş care ardea cre'că tot în capu’ lui..




Andrei:
:)))
Tot la tărtăcuţă ajungem!
Facem cum facem şi tot la ea ajungem.
De la ea plecăm, tot la ea revenim.
:)
Noapte frumoasă, tuturor!

PTRUPTRUCEA :

@andreiradu,
Io băsesc cu voivozii!
Aham! Gata, am prins-o!

Bagă şi cornu’ şi laptele în pernă, şi somn uşor!
Dacă ai să poţi! :)

La revedere, doamnilor!
Pa! Ne vedem mâine! :)

Maria :

De aici replica_clasica "Mănânci clăbuci !".

Introduc şi eu figura-n pernă.

Pac şi linişte la toată lumea !

Andrei:
:)))
sunteţi magnifici!
şi incorigibili pe deasupra.

Noapte faină!
:)))




Andrei :

erată: io, Băsescu voigăozu!
(de la "găozari")










gata, am şters putina.
ghionturi amicale!

Maria :

erată: io, Băsescu voi găozul!

Dan Ioanitescu :

Marie, Marie...
Minte cilibie... :))

"io, Băsescu voi găozul!"
Calamburul este de nota 10.
Mi-l dai?
Îl pun pe blog.
Zii că da!
I-aş mai pune o virgulă care să-i multiplice sensul:
Io Băsescu, voi găozul!
Sau, şi mai bine, aş scoate-o pe prima:
Io Băsescu voi găozul!

Maria :

Doamne, apără-mă!
cu virgula
Dane, nu se pune.
A fost de la ayahoasca de ieri. :)))

vineri, 17 februarie 2012

Dino şi noi, 'telectualii :)

Un moment emoţionant. Chiar cutremurător. Eminamente istoric, cum s-ar zice.
1 februarie 2011, ora 22:31.
Un ceas din noapte când Ţuguiatul nost’ şi-a schimbat straiele tradiţionale. De la piele.
Ale…blogului său, adică, cel "fără coduri!"!


L-a mătrăşit, adicătelea, pe credinciosul Dino, care ne veghease cu atâta înţelegere, bietul, oareşcari zbânţuieli şi hlizeli maidaneze şi a trecut intempestiv la un design interior de-o eleganţă atât de somptuoasă de ne-a luat cu nişte pârdalnice de emoţiuni de la călcâie şi până, hăt-hăt, pe la creierii capului.
De mult prea încercaţii noştri ficaţi, nici nu mai amintesc!

Conversaţia care a urmat a rămas scrijelită rupestru pe pereţii blogosferei, ca nepreţuită dovadă pentru posteritate că pe unele imaşuri morfogenetice au zburdat odată vietăţi tare ciudate:





Maria :

Îndrăznesc: SOMPTUOS blog! :)
Să vedem cum se combină şi acest format cu stilul tău.

Septembrie :

Wow! Schimbare totalăăă...Dar îmi place..

În atmosfera asta elegantă mai avem voie la glume și ţug-uri? :)

Blue Freedom :

Iar ţi-ai făţuit căsuţa?!
E frumos, însă îmi pare rău că l-ai alungat pe Dino.
Mie-mi plăcea.
:)

Pandhora :

E tare plăcut aici la tine...lipseşste un ceai turnat într-o ceaşcă fină de porţelan...şi o muzică învăluitoare...

Oana Mărginean :
:)

Andrei :

Maria, dacă nu se asortează, schimbăm! Îmi plac schimbările. Aproape că nu pot rezista fără ele!
:))
Septembrie, aici, pe maianul meu, avem voie la orice...
:))
Blue, nu l-am alungat pe Dino, l-am pus în cutie! Nu-mi plăcea combinaţia culorilor!
:))
Pandhora, mă bucur că-ţi place!
Ceaiul îl aduce Blue!
:)
Oana, sărut'mâna!
... şi nu mai râde!
:))

Maria:
:)))
Oricare format se combină într-un anume fel, nu-i bai.
Trăiască schimbarea !!!


Andrei :
:))
io zic să se schimbe SCHIMBAREA!
Maria :
Traiască schimbarea schimbării !!! de care zice io.
:))
Si stabilitatea întregului nu vine din stabilitatea fiecărui element luat separat, na !



Andrei :

:think:
:)
adicătelea cum "stabilitatea întregului nu vine din stabilitatea fiecărui element"?

Maria :

Adică poate bloggerul să se "foiască" după pofta inimii şi ritmul schimbării schimbării, că blogosfera-i lată şi-aşezată.



Andrei :

şi bloggerul se aşează odată cu ea?!
atunci, unul dintre elemente este stabil şi-i conferă stabilitate acelui element care intră în relaţionare cu el...
:)
gluma-i filozofică!










Alessia :

Eeeeeeeeee! Câtă eleganţă şi rafinament în căsuţa ta! Cred că mă voi culcuşi pe-aici mai mult decât s-ar cuveni.. :)
Mai ales dacă va veni şi ceaiul promis! :)

[Deşi, parcă tot un vin fiert s-ar potrivi mai bine, mai ales la "petrecerea de casă nouă", nah! Care se asezonează perfect şi cu "glumele filosofice", nu-i aşa?! :)) ]
Aşa că aştept replica strămoşească a gazdei: "Poate aveţi treabă şi pe-acasă pe la 'mneavoastră iară noi vă reţinem..."
:))

Maria :

Blogosfera e sistemul-sursă şi dictează-echilibrează "vibraţiile" bloggerilor într-un mod absolut compensatoriu. :)))






Aşa că stai locului şi nu te mai "învârti" ca titirezul, că l-o încremeni blogosfera pe altul în nemişcare crâncenă !!! Şi nu ţi-ar conveni mai apoi ca exact taman în reîncarnarea viitoare, când aspiri la împlinire, să fii tu încremenitu' !
:))










Andrei :

Alessia, bun venit pe maidanul meu cu "scoarţă"!
:))
Vinu' fiert mai spre seară, că dac-o luăm de pe-acum cu alcohoolul...
:))
Nu se aplică replica strămoşească aicişa! Fiecare face ce-i pofteşte tărtăcuţa!
Ca de-aia e virtual, nu?!
:)

Andrei :

Maria, recunosc: ai reuşit să-mi învârţi tărtăcuţa de nu mai înţeleg nic'.
:)
Reîncarnarea nu mai e "bau-bau" pentru mine! :)
Nu cred o iotă din această teorie.
Vorba aceea, parafrazată: cine zice, ăla e!
:))

Alessia :

O fi virtual, da' virtualu' lu' mătăluţă e mai cu...moţ [normaaal!:))!] Că a predispus mereu la "abuzuri" din partea oaspeţilor!

Ţi-aminteşti când tu erai dus "prin sat cu dorul" iară io şi Măriuca tooot şedeam ore-n şir la taclale ("ca fetele"!) în sufrageria lu' matale?! :))
Şi nici măcar nu dădusem (încă!) iama pe la bărdăcuţele cu vin fiert ori pe la borcanu' cu scorţişoară! :))

Andrei :
:))
Avem atâtea amintiri frumoase, că ne trebuie timp îndelungat să le putem strânge pe toate în "Cufăr".
Ziceam că m-apuc serios de treabă în "culegerea" amintirilor, dar uite-mă neserios!
Noroc că virtualul ăsta nu se dezintegrează... prea repede!
:))

Maria,
:))
sărut’mâna !
Zâmbete pe portativ !
:))

Maria :
:))
Alessia, iar dai din casă !
Nţ... Deja.
Nici bine nu s-o făcut prânzul!

Andrei :
:)
Maria, io sărut'mâna!
:))
ia-n zi-mi tu mie ce mai citesti fain!
Ai citit “De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei."?
sau "Limbajul lui Dumnezeu"?

Alessia :

Măriucă, ete-te şi tu cât de "acasă" mă simt io DEJA :) pe-aicişa, na! Că totul mi se pare a fi ÎN casă! :)

Andrei :
:)
Alessia, tu ce ai mai citit bunuţ?
Cărţile astea pe care le-am pomenit mai-nainte le-ai citit?!

Alessia :
Eu nu am citit ce spui tu! :(
Trebuie să fie foarte interesante!
Dă şi autorii, pârdalnicule!
:)



Maria :

NU. :(
Sunt cam supărată pe mine că mă pierd în tot felul de prostioare şi nu citesc ce aş vrea şi cum. Ieri am răsfoit un pic din "Ce spui după bună ziua?" (Eric Berne) şi azi sfârşesc cu o revenire la "Comunicarea socială a emoţiilor" pe care ţi-o recomand ca şi altădată…dacă încă nu ai citit-o.
Mulţumesc pentru recomandări.
Nici nu ştii ce te iubesc.
Iubesc cam condiţionat, nu ? :))
Dai o carte, saltă iubirea în Maria. :)))



Maria :

A, şi am încercat să aprofundez puţin substratul chimic al funcţionării noastre din :
1. “Exerciţii pentru creier
2. “Vindecarea emoţională în 7 săptămâni

Andrei :

a. "De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei." - Andrew Newberg, Eugene d’Aquili, Vince Rause
b. "Limbajul lui Dumnezeu" - Francis S. Collins

Ambele sunt editate de Curtea Veche
:)
Le am în lista de asteptare pentru cumpărare... poate săptămâna aceasta le achiziţionez!
Voiam să ştiu dacă le-a citit careva şi ce impresie şi-a făcut (careva-ul)
:))



Alessia :

Io iară m-am băgat în a mai sintetiza nişte idei prezente în istoria gândirii!
Drept pentru care, m-am abia mai pot scoate nasul dintr-un vraf de cărţi!
Ceea ce-i fain de tot e că sinteza pe care vreau s-o fac este despre...despreee, a???...
daaaa! Despre ideea de...Dumnezeu! :)))



Maria :

Eu mă bucur de sinteze. Mă abonez la sintezele pe care le postaţi după ce lecturaţi ceva.
Wow, aş iubi de-a dreptul blogosfera ! :))

Andrei :
... :(
ţi-am răspuns Maria, dar goagălu' mi-a păpat tot!
Ideea era că recomandarea e în stand by, pentru că nu intenţionez să aprofundez domeniul.
Am citit "Inteligenţa emotiilor" de Goleman, l-am făcut coctail cu "Codul divin al vieţii" de nenea Murakami şi l-am asezonat cu Lazarev şi alţii, astfel încat pentru moment mi-e suficient.
:)
Vrei sinteze?!
:))
Păi, tărtăcuţa ta tre’ să facă sinteze, să filtreze…
:))

Andrei:

Bii, habar nu am cum sunt cărţile respective. Nu le-am recomandat, ci doar am întrebat dacă le-a citit cineva. :)
Ştiu că cei de la Curtea veche nu editează braşoave, de regulă!
:)
Acum citesc o porcărie (din punctul meu de vedere)... se numeşte "Biblia - în lumina simbolurilor" - Julien Behaenghel.




Nu mă întrebaţi de ce continui s-o citesc!
:))
















Alessia :

Muncindu-mă io de zor la sinteza amintită, am găsit pomenită de cineva o lucrare ce m-ar interesa foarte tare: "Analiza şi critica raţiunii religioase" de Kurt Wuchterl.
Nu e tradusă la noi, nu am reuşit să găsesc titlul originar, dar…poate reuşesc s-o găsesc.

Andrei :

Sună interesant, dar dacă nu e tradusă...

Maria :

Am înţeles caracterul de "stand by".
Aş vrea nişte sinteze mai mult decât nişte interpretări personale. Mai precis m-ar interesa ideile centrale/principale despuiate de balasturi, (introduceri, răsîntrebari, răsconcluzionări, etc.)


Alessia:
:))
Andrei, tot aşa m-am strofocat şi io cu "Bazele biblice ale ştiinţei moderne" a lui Henry M. Morris! Am început-o de vreo trei ori, dar...am sărit mereu la altceva!


Este foarte interesantă, ce-i drept, dar nu eram io dispusă atunci pentru acel tip de lectură.
Cred că o voi relua. A 4-a oară! :)

Andrei:
:)
Sper!
--
Bine-ar fi să faci tu o sinteză a unei cărţi pe maidanul domniei tale, să vedem cam cum arată o sinteză făcută de tine, să ştim la ce să ne raportăm!
Io, spre exemplu, nu am citit NICIODATA o sinteză în care să nu intervină părerea personală a celui ce a făcut sinteza. Amprenta tărtăcuţei lui este vizibila.

Andrei:
:))
alessia, e citire cu "bis"!
biss..
:))



Io când mă apuc de o carte, o termin!
La propriu sau la figurat!
:))
Cea pe care o citesc acum, se pare, că mă termină ea pe mine!
:))



Alessia:
:)
Ai dreptate, Andrei! Alcătuind sinteza unor idei, aceasta este totuşi destul de "personală", fiindcă depinde mult de sursele documentare, de cât sunt ele de reprezentative, de vaste...
Intervine apoi selecţia personală, chiar dacă nu intervii cu adnotări propriu-zise.
Oricum o dai şi o-ntorci, tot cu "interpretarea interpretărilor" ai de-a face! :)
Asta ca să nu mai luăm în discuţie însăşi problema traducerilor lucrărilor respective, care sunt, la urma-urmei, tot nişte "interpretări", nu? :)
Dar aici e deficitul meu, fiindcă nu stau chiar strălucit la capitolul "citit în original" al autorilor, aşa cum ar fi trebuit, de fapt, na! :(

Sintezele promise Măriucăi se vor a fi un soi de "arheologie" a marilor idei filosofice, urmărirea unor filoane mari, importante pentru modul în care gândeşte astăzi în special occidentalul.

Maria :

Mă refer la a extrage cantitatea de informaţie relevantă expusă într-un anumit text. Sunt volume care în vorbe lungi şi multe nu spun mai nimic şi altele care condensează multă informaţie doar în câteva pagini.
E clar că fiecare cititor va extrage informaţia pe care el o găseşe utilă sau atractivă, însă dincolo de asta, mă refer la a scutura ideile principale dintr-un volum de acele cuvinte /texte redundante.

Andrei:
:)
Alessia, comentariul cu "sinteza" era adresat Mariei, pentru că ea şi-ar dori să citească sinteze în blogosferă!
Mă gândeam că ar putea face ea însăşi o sinteză a unei cărţii pe care a citit-o, spre a exemplifica cam cum ar trebui să arate o sinteză.
:)
Sunt nerăbdător din cale-afară să citesc sintezele promise Măriucăi! Aşa că nu mai bântui pe coclauri şi treci la treabă!
:))
Suntem doi care experimentăm "stand by”-ul
:))

Maria :

Poate am greşit când am folosit termenul “sinteză”. Nu mă gândeam la sinteze făcute în baza lecturării mai multor surse, ci la prezentarea sumară a ideilor esenţiale dintr-un volum.

Andrei :
Maria, io aştept să citesc o sinteză pe maidanul tău.
Recunosc, eu nu sunt în stare să fac sinteze. Pot povesti în mare despre ce e vorba, dar sinteze... nope!
:))


Maria :

Nu ştiu dacă termenul de "sinteză" e cel mai potrivit, cert este însă că adun informaţia care mie îmi pare consistentă într-un text cât mai scurt. Cam asta am facut cândva aici, reducând nişte capitole lălăite la un text.

http://camera-speciala.blogspot.com/2010/01/muzica-si-starea-de-constiinta.html#comments



Cărţile pe care mi le cumpăr le subliniez, astfel încât la o citire ulterioară reiau doar esenţialul.

Alessia:

Maria, nici eu nu mă pot abţine să subliniez prin cărţi. Chestie naşpa pentru grija faţă de un bun atât de valoros!
Mai ales că mi s-a întâmplat ca după o vreme să recitesc nişte cărţi "măcelărite" de sublinieri şi să constat siderată că...ceea ce ACUM mi se părea important, "esenţial", NU era subliniat! :))
Aşa că, mai nou, execut o trebuşoară de tot râsul, pare-se: când cumpăr o carte şi este una dintr-aceea care se citeşte cu picioarele în apă rece, mă duc fuguţa şi o xeroxez şi apoi îmi iau libertatea să "măcelăresc" copia aceea cum vrea muşchiul meu gânditor: sublinieri, adnotări, scheme etc etc În timpul ăsta, până se edifică neuronul meu pe îndelete, cartea cea nouă şade cuminte la loc de cinste...
Când o recitesc, deja "furia" mâzgâlelilor se va fi terminat :)

Brânduşa :

Andreiule, ce rafinament aici la tine!
Ups "codatule", stilul te cere !
: ))

Andrei :

Maria, păi nu ai făcut sinteza unei cărţi acolo, ci ai scris câteva idei vagi despre muzică.
Mi-a plăcut cum ai sfârşit comentariul:
"Gustul pentru combinaţiile armonie şi timbrele rafinate constituie apanajul oamenilor inteligenti."

Io aş spune că este apanajul inteligenţei, ci al educaţiei şi al culturii.
Sunt destui oameni inteligenţi care nu au gustul pentru combinaţii armonice şi timbre rafinate...
:))

Andrei:
:)
Brânduşa, sărut'mâna!
"codatul" se tot schimbă...
:)

Andrei:

Alessia, în curând...
:))

Maria :

Nu am zis că am făcut sinteza unei cărţi. Era cu titlu exemplificativ.
Mie afirmaţia: "Muzica techno atinge un tempo de 200 de măsuri pe minut, în timp ce creierul uman nu mai percepe peste o frecvenţă de 140 de măsuri pe minut decât zgomote, cu binecunoscutele efecte dăunatoare asupra psihicului şi somei. (Sengewald)" nu îmi pare vagă.
Cea cu "gustul", a fost o apreciere a autorului pe care am transcris-o. Nu poţi fi inteligent fără a fi modelat de educaţie şi cultură ?
Dar da, ai dreptate, oameni catalogaţi ca inteligenţi pot să nu aibă gustul rafinat. Poate mai curând, este apanajul oamenilor inteligenţi şi modelaţi cultural.

Andrei :
:)
Ba poţi fi inteligent şi fără educaţie!
Sunt N persoane cu un IQ ieşit din comun, însă care nu au avut şansa să meargă la şcoală, să se "dreseze"... au fost autodidacţi, ştiu şi pot să se descurce în viaţă şi cu 4 clase (sau chiar două).
Pot fi şi lideri foarte buni, pot fi şi manageri foarte buni etc...
Pot gusta muzica rafinată, chiar dacă nu au avut o pregătire în acest sens. Ceva din creieraşul lor (neprelucrat) reuşeşte să "guste" ceea ce alţii, chiar terminând conservatorul, nu ar putea "gusta"!
Fiecare om vibrează la ceva anume, care nu tine de IQ, ci de ceva-ul acela pe care cercetologii nu au reuşit să-l definească, dar'mi'te să-l găsească.
A... dacă vorbim de snobi, e altă poveste! Sunt tot atâtea N persoane care cică "gustă" din rafinamentul descris de tine în postarea cu pricina, dar o gustă doar de ochii lumii!
:))


Maria :

"Fiecare om vibreaza la ceva anume" este mai generală şi nu exclude afirmaţia "Gustul pentru combinaţiile armonie şi timbrele rafinate constituie apanajul oamenilor inteligenţi".
Ştii cumva studii ce susţin afirmatia " ... nu tine de IQ ..." ?

Blue Freedom :

Iote-te că se "revergorară" fără ceai sau licoarea cu pricina, aceea care se consumă fierbinte şi în dezmăţ de scorţişoară!!

Bună ziua, dragilor!
Sunt foarte încântată de dispoziţiile domniilor voastre. Da' am mult de lucru, aşa că o să sistematizez:
1. Andreiule, dacă doar l-ai pus la cutie pe Dino, atunci e în regulă. Că dacă ni s-o face dor de el, avem de unde-l lua.
2. Aduce Irisa ce doresc inimioarele voastre în materie de ceai, numa' să spuneţi. Şi fac eu rost şi de un vin adevărat pe care să-l clocotim cu ceva scorţişoară şi cuişoare, cât să-l facem de pomină.
:)
Hai să-mi prind şi eu urechile printre zicerile voastre...


N-am citit cartea "De ce nu dispare Dumnezeu...", dar mă întreb cum să "dispară" câtă vreme există o genă a credinţei?!
:)


Aţi scris ca la Verdun! Când să citesc tot, că-s cu treburi până peste cap...
:((

Maria :

Irisa, salut ! :)
Eu am vorbit cât pentru toată săptămâna. :)))
Musai să plec la treabă !
O zi cu bună dispoziţie şi împlinire tuturor !

Andrei:
:)
alessia, dacă mai dau de ceva titluri cu rezonanţă, te anunţ în timp util! :))
dar merită să încerci şi tu să cauţi ceva titluri ca să le expui tărtăcuţelor noastre!
:))
Maria, ţie îţi pare "generală" afirmaţia, mie nu!
Fiecare om are un mecanism (pe care cercetologii nu l-au descifrat încă) cu/prin care se manifestă, rezonează, acţionează, asimilează, diseminează etc...
E valabil, aşadar, în orice domeniu!
Indiferent de şcoala pe care a parcurs-o un om, vibraţia lui nu prea va ţine cont de ceea ce a învăţat, ci de "datul" pe care-l are!
:)
Iar ca argument, pot folosi exemplul unui copil.


Pune-i muzică unui copil începând cu primii ani, de toate genurile... el va decide cu ce rezonează şi cu ce nu, indiferent de IQ-ul pe care-l are!
IQ-ul îl va ajuta să înveţe să folosească un instrument, îl va ajuta să-şi însuşească teoria prin care va trece prin şcoală, dar de rezonat, nu inteligenţa îl va ajuta să rezoneze, ci feelingul său (codificat în gene, probabil)!
IQ-ul îl va ajuta să poată dialoga într-un mod elevat despre muzică, îl va ajuta să facă distincţia între note, de-s false ori nu etc...

Dacă ştiu studii?
Iţi sunt necesare?
Privim în jur, observăm, trăim…Lumea înconjurătoare şi chiar statistica se evidenţiază de la sine.
:)



Dacă tu crezi că inteligenţa îl determină pe un om să vibreze la un anumit gen musical, eu nu am nimic împotrivă!
:))







Andrei:

Blue, bun găsit!
:))
Păi nu ştii? Când ne apucăm la "ciorovăială" nu mai ispravim!
Dap, când vi se face dor de Dino, îl scot de la naftalină...
:)
Mulţumim pentru ceai, vin şi scorţişoară!



"Gena" lui Dumnezeu e doar o teorie aflată în curs de cercetare!
Dacă există "gena" lui Dumnezeu, e clar că există şi "gena" lu' Draqu!
Şi-atunci, datele problematicii spiritualiste suferă ceva contorsionări!
:))




Maria :

N-am timp să mai răspund. Mă gândesc.
Am plecat. V-am pupat !

Andrei:

O zi faină, Maria!
te-am pupat pe scăfârlie...
:))

Andrei:

Alessia, uite încă un titlu interesant. Ba mai mult, cartea a fost prezentată în emisiunea Deliei Budeanu, având-o invitată pe o astroloagă al căruii nume l-am uitat, fi'mi'ar tărtăcuţa... lucrătoare!
:))
Cartea se intitulează: "O dezbatere Templeton. Oare din cauza ştiinţei a ajuns desuetă credinţa în Dumnezeu?" , autorul fiind generic: Fundaţia John Templeton
S-au făcut atunci câteva spicuiri din carte şi mi s-a părut foarte interesantă)
:)

şi o alta: "Realitatea transdisciplinară. O fuziune de orizonturi ale teologiei, ştiinţei şi filosofiei".
Autori: Gabriel Memelis, Adrian Iosif, Dan Raileanu

Şi încă una: "De ce nu putem să fim buni?"
Autor: Jacob Needleman
:)))
acu' nu mă mai opresc!
:))

Blue Freedom :

Cu plăcere!
:)
Ba se pare că a fost identificată această genă şi a fost denumită VMAT2.
Ia google-şte matale să vezi că sunt neşte articole şi cică aşa ar sta treb'şoara.

Ideea care mă frământă pe mine este dacă gena a apărut ca o adaptare sau a fost selectată la momentul Creaţiei?
:)

Andrei:
:)
Blue, am citit despre asta... e destul de mult de când a apărut! Între timp au apărut chiar şi câteva cărţi cu teoria respectivă… nu-mi amintesc titlurile, dar când îmi voi aminti, te voi anunţa!
Acea genă este încă în curs de cercetare. Teoriile au apărut, demonstraţiile îşi aşteaptă rândul!
:))
Io aştept descoperirea genei lui Draqu!
Frumos vorbeşte deste "gene" Murakami! El explică, practic, cum că maşinăria numită OM deţine jdemii de gene, care încă nu au fost cercetate şi că acestea au un “buton” de pornit/oprit!
:))
Se fac şi studii de genu’: spre exemplu, că tot vorbeam de muzică, sunt luaţi neşte subiecţi care sunt afoni la muzică, li se modifică "scriptul" cu ajutorul NLP-ului şi cu ajutorul altor tehnici ( pentru ca acei subiecţi să găsească butonul oprit/ponit al genei responsabile cu muzica), să declanşeze "pornit”-ul, astfel încât din afoni să devină… "neafoni"!
:))
Gena era deci acolo! Încă de când a fost fabricată maşinăria numită OM!
:))
Toate sunt acolo; doar aşteaptă să fie descoperite! “Latenţa genelor” ...
:))

Alessia:

NU te opriii! Io notez! :))
Pe mine m-au interesat mereu lucrările apărute sub egida Fundaţiei Templeton, pentru că se ocupă în mod special de transdisciplinaritate şi, mai ales de relaţia ştiinţă- religie.
Colaboratorul lor de bază este chiar românul nostru Basarab Nicolescu (sau, mă rog, Nicolesco - fiindcă s-a franţuzit între timp, na!), care este chiar "părintele" conceptului de "transdisciplinaritate".
Chiar el are nişte lucrări foarte interesante în acest domeniu.

Nu ştiu ce crezi tu (dar mi-ar plăcea, evident, să ştiu!:), însă eu sunt CONVINSĂ că se va ajunge la un dialog REAL între cele două forme de cunoaştere.
Deşi marea majoritate a "filosofilor" (cadre didactice universitare) de la noi NU cred în această posibilitate.
Tocmai de aceea mă tot documentez despre această "dispută" veche de câteva secole...
Cel mai mult m-a ajutat "Teologie ortodoxă şi ştiinţă" a lui Adrian Lemeni şi Razvan Ionescu, apărută tot cu sprijinul Templeton.

Ştiind preocupările tale, mă întrebam dacă ai ajuns cu lectura şi la Roger Penrose, cel care vrea să acopere (cât de cât) golul neacoperit de ştiinţă, care nu are încă o teorie suficient de solidă despre conştiinţă.
Eu m-am luptat din greu cu cartea lui, "Incertitudinile raţiunii (umbrele minţii) - în căutarea unei teorii ştiinţifice a conştiinţei", ca si cu cealalta, "Mintea noastră...cea de toate zilele - despre gândire, fizică şi calculatoare", ambele apărute la Editura Tehnică.

Cred însă că lupta a fost mult prea inegală, şi...IARĂ tre' să execut un "biiiisssss" (cu picioarele în apă rece!)! :))

Andrei:
:))
Alessia, io sunt la-nceput de "cărare"!
:))
Nu am citit nimic realizat de fundaţia cu pricina. Dacă nu vedeam emisiunea Deliei Budeanu, habar nu aveam de existenţa acestei fundaţii şi de faptul că scot cărţiatât de interesante, başca se întâlnesc şi încearcă să creeze o punte între marile "puteri" ce ghidează mintea umană!
:))
Nu ştiu de ce, dar de la o vreme, când aud de ortodoxie începe să mi se strângă maţul. Adică, ştiu, am avut norocul (sau nenorocul!) de a intra cu totul în spatele "altarului" (a cortinei) şi ce mi-a fost dat să văd şi să aud m-a îngreţoşat atât de tare, încat ori de câte ori aud cuvântul cu pricina mi se strânge maţul!
“Noroc” îl pot numi pentru că mi s-au deschis ochii atât de bine în ceea ce priveşte "lumea” ascunsă de ochii celor mulţi, şi “nenoroc” pentru că mi-am mai încărcat tărtăcuţa cu lucruri considerate/prezentate drept sfinte, în realitate, fiind mult ghips frumos aranjat peste un morman de rahat!




Averea Bisericii Ortodoxe Romane, subiect tabu. Numai Dumnezeu stie cati bani lasa credinciosii in cutia milei VIDEO pe www.incont.ro


Blue Freedom :

Am avut cândva o postare iscată de un dialog de pe blogul lui Bogdan în care mărturiseam că am convingerea că ştiinţa şi religia se vor întâlni la un moment dat. Aşa am simţit mereu, că ele s-au aflat într-o falsă contradicţie şi fie că vor, fie că nu, sunt convergente.
:)
Interesantă posibilitatea aceasta ca printr-un mecanism de programare să activezi o genă latentă! Dar asta, aşa cum ai spus, presupune ca ea să existe deja.

Da, Andreiule şi eu cred la fel despre gena credinţei. Dar putea fi o "adaptare". O mutaţie genetică care să creeze disponibilitatea individului spre religiozitate şi care, ulterior, s-a transmis descendenţilor.
E o chestie interesantă că dacă X provine dintr-o familie religioasă, atunci sunt două căi de inducere a comportamentului: genetică şi prin puterea exemplului.

Andrei:
:))
Nu mă bag, nu mă amestec... nu sunt cercetolog.
:)
Io văd lucrurile cam aşa:
Nu ştiu cum se numesc foliile acelea din plastic cu multe băşici, pe care le spărgeam din placere, când eram mai mititel la scăfârlie :)) ... ei cam aşa cred că stau lucrurile şi cu "genele" acestea.
Pân' să le spargă pe toate, cercetologii emit teorii, apoi încearcă să le demonstreze. Între timp, mai "sparg" neşte "băşici", mai descoperă câte ceva, apoi fac alte şi alte conexiuni şi tot aşa.
Tărtăcuţa mea se-ntreabă aşa, într-o doară, dacă omul va reuşi să se descopere, să se descifreze pe sine ca maşinărie, înainte ca "sfârşitul" (lumii umane) să survină ?!
:))

Blue Freedom :
:)
Harta genetică umană e ditamai cearşafu' cu mii de teritorii neexplorate sau insuficient cunoscute, aşa că...
Şi logic şi simplu ar fi să se canalizeze pe studierea genelor cu valoare existenţială majoră.
Păi, ia gândeşte-te, dacă cercetologii descoperă gena nemuririi (una care să zicem că activează încă un set de gene care produc reînnoirea biologică a ţesuturilor etc.):
1. vor avea ei "timp" să studieze şi restul?
2. va mai prezenta atâta valoare să le descoperi pe celelalte?
Ştiu, o să-mi spui că ar putea veni nu'ş ce eveniment cu efect catastrofic şi ar putea dispărea viaţa de pe Terra, dar io cred că măcar 1-2 savanţi, de sămânţă, tot vor fi băgaţi la buncăr, să fie pentru "dupe" cataclism(ă).
:)


Atunci să vezi "creaţionism"!
O mână de savanţi încercând să repopuleze planeta prin inginerie genetică.
Hmmm, cu ce seamănă gluma mea??!!

Andrei :
:)
Blue, cercetologii cercetează ce le dictează ăia cu bani!
In general, toate cercetările au plecat din interes militar.
Acum, de când cu "democratia" şi imperiile câştigate pe cale non-violentă, oamenii plătesc şi pentru descoperirea genei: "tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"!
:))
Ingineria genetică a luat amploare tot pentru scopuri mercantile, imediate, vizibile, apoi s-a observat că orizontul este aproape strălucitor, inepuizabil din anumite puncte de vedere (“cornul abundenţei”)
Eu nu o văd ca pe o glumă, ci ca pe o realitate.
"joaca de-a Dumnezeu" este irefutabilă...
:))
Religia şi ştiinţa îşi vor da mâna în curând, pentru că epoca întunecată a trecut, informaţia circulă acum infinit mai usor, mai multă lume a învăţat cel puţin alfabetul, a citit o carte, a privit cu mai multă atenţie în jur, şi-a pus întrebări, a căutat răspunsuri etc.
După cum se vehiculează vorba: "religia trebuie reinventată", acum se lucrează la transformarea ei, la a-i construe o altă faţă, mult mai acceptabilă pentru mileniul III.
Omul, cum necum, trebuie să fie supus! Până acum religia a fost o unealtă benefică pentru a-l ţine pe om în "lanţuri". De-acum, unealta trebuie schimbată, trebuie una mai modernă, mai sofisticată!

Blue Freedom :

Cum spunea Pavel Coruţ într-una din emisiunile sale, o să avem parte de o punere în scenă care se anunţă de-a dreptul magistrală. "Jocuri de lumini" care folosesc tehnică de vârf, plus arsenalul de ultimă oră în domeniul manipulării. Şi când fenomenele neobişnuite vor atinge apogeul şi totul pare pierdut, hop!, apar "extratereştrii" salvatori.
:))

Măi, mămică! Voi citirăţi "Există viaţă după moarte?" a lui Anthony Peake?
Că spre surprinderea mea, omuleţu' aista dă neşte explicaţiuni de te doare "bila". Le combină de nu te vezi! Fizica cu religia cu neuroştiinţele cu filosofia şi paranormalele, dar salata lui e destul de credibilă. Merge pe varianta gnosticilor (natura duală a fiinţei, cu eidolonul şi daimonul, sau eul şi sinele superior) şi e chiar interesantă ipoteza lui.
Da' nu vă spui, încă... sâc!
:)

Maria :

Dacă vă interesează: “Ştiintă, dragoste, credinţă” - Cristian Bădiliţă (Ed. Curtea Veche, aparută cu sprijinul fundaţiei John Templeton)

joi, 16 februarie 2012

MANIPULARE la gura sobei


Cu două zile înainte de a dispărea în neant blogul Andreiului, cel "fără coduri!", prieteni buni şi dragi şedeau în tihnă la gura sobei răspunzând cu BUCURIE provocării gazdei.

A trecut exact un an de atunci...



Aşadar, ANDREI scria :


Ce mai e în trend...

MANIPULAREA!





Secolul XXI a venit cu ceva schimbări radicale, nu numai în domeniul tehnologic, ci şi în mentalul colectiv.











Numeroase teorii au invadat tărtăcuţa omului modern.


Cu cât omul are acces la mai multă informaţie, cu atât el este supus unui risc major - de a i se strecura în minte teoriile…teroriste.

Unul dintre mulţii “terorişti” ai secolului XXI este manipularea.
Îl regăsim pe buzele oricărui muritor. Indiferent de context, omenirea se simte manipulată.


In fiecare vorbă se caută sensuri absconse, intenţii şi conexiuni cel puţin dubioase.



Fie că se vorbeşte despre o reţetă de bucate, fie că se vorbeşte despre viaţă la modul general, omul are o predilecţie aproape nebunească să găsească ceea ce este ascuns dincolo de cuvinte.
Un dialog firesc este aproape imposibil de realizat în secolul XXI. Plăcerea unei discuţii amicale se transformă într-o competiţie acerbă în "cine găseşte mai multe cuvinte manipulatoare".


Eşti bănuit de manipulare imediat ce ai deschis gura. Ţi se cere părerea iar la un minut după ce ai exprimat-o, eşti suspectat de "interese oculte".
O propoziţie simplă este dusă pe eşafodul interpretărilor din cele mai elucubrante, făcută tăieţei psihologici şi apoi aruncată-n drum precum otrava, cu gândul că, poate- poate,cineva se va impiedica de ea pentru a o transforma, tipic spiritualist, in iubire.
Se vorbeşte despre spiritualitate precum se vorbeşte de meciul de fotbal al unei echipe proaste; iubirea se află pe buzele tuturor, dar acolo şi moare, odată exprimat cuvântul.





O lume angoasată, nevrotică, paranoidă, în care toată lumea suspectează pe toată lumea.

Scarlat Dumitrescu ne învaţă cum să ne ferim de manipulare:
„Cel mai puternic instrument folosit ca apărare individuală împotriva manipularii este: fabricarea şi rafinarea continuă a materiei noastre mentale, prin propria noastră gândire, reflectare la ceea ce am făcut şi la urmările faptelor noastre, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi la analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care venim în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre când examinăm natura şi ordinea ei."


Alessia:

Bun regăsit, zâmbet de Soare! :)

Ai mare dreptate în toate aspectele pe care le-ai evidenţiat aici!

M-a preocupat şi pe mine modul în care interpretările diverselor genuri de texte au ajuns, uneori, să devieze elucubrant de la intenţiile autorilor şi ale scrierilor lor.

Şi am văzut că, la sfîrşitul secolului XX, chiar şi marii semiologi ori hermeneuţi ai lumii se arătau sideraţi de faptul că, practic, cititorii/criticii/interpreţii diverselor scrieri nu mai aveau nici o limită în interpretarile lor, nu mai ţineau seama de nici un criteriu raţional, ci…elucubrau şi halucinau la greu!

Aşa a ajuns ca Umberto Eco, de pildă, să scrie o serie de lucrări şi să ţină conferinţe pe toate meridianele lumii despre “necesitatea stringentă a unor limite ale interpretării”, despre faptul că nimeni, oricât ar fi el de profesionist în domeniu, nu are dreptul să spună orice îi trece lui prin minte despre un text, că trebuie să se iasă urgent, şi în acest domeniu, din Imperiul “iraţionalului”.

Definiţiile de dicţionar ale cuvântului „iraţional” au, în mai multe limbi, un înţeles comun – acela de ceva care trece dincolo de o limită pusă de un standard.
Iar unul dintre antonimele lui „iraţional” este „moderaţie”.

A fi moderaţi înseamnă a fi înlăuntrul unui „modus”, înlăuntrul unor limite, al unor graniţe şi al unor anumite măsuri.

Aşadar, a fi „raţional” înseamnă (încă din culturile antice greceşti şi latine) a fi „moderat”, a te situa între nişte limite/graniţe permise, a avea măsură în toate.
[Horaţiu: „E o măsură în toate lucrurile, sunt graniţe precise până la urmă / dincolo de care nu poate exista ceea ce este drept”]

Există în istoria hermeneuticii interpreţi de texte cunoscuţi sub numele de „adepţii vălului”. Sunt cei care identifică mereu limbaje încifrate, secrete, care trebuie interpretate în sensul lor „adevărat”, cei care transformă indicii disparate într-un tot aşa-zis „coerent şi plauzibil” etc.



Ei sunt „maeştrii suspiciunii”, cei care au dezvoltat un evident „sindrom al secretului” şi cei care au edificat „hermeneutica suspiciunii”. Ei cred cu tărie că există un „secret cosmic” ce poate fi depistat în scrieri doar de către un „iniţiat”, căci doar el poate vedea dincolo de „baricada” umbrei ceea ce este profund şi semnificativ.



Iar de aici s-a ajuns rapid la umplerea oricărui necunoscut cu ajutorul...imaginaţiei.
Uneori de-a dreptul halucinantă!

Pentru a stopa acest fenomen cu certe valenţe nevrotice şi psihopate, generator de „terorişti”/pitici pe creier :) , Umberto Eco a elaborat o seamă de exigenţe/condiţii ale validităţii unei interpretări de text, care pot fi găsite în ultimele lui cărţi şi articole publicate.

Dar iată că deja m-am lungit IARĂŞI…nepermis de mult :) cu comentariul, aşa că…vom mai vorbi, poate, despre sindromul „manipulării cu ajutorul cuvintelor” :)
O săptămână cu multă BUCURIE îţi doresc!

Andrei:
:)
Bun regasit, munte de frumusete!
Nu mă îndoiesc asupra faptului că minti luminate au despicat firul in patru privind acest "curent", ma indoiesc de puterea omului de a intelege cuvantul exact cum este scris, rostit.
Bumul literaro-ezoteric a lovit teasta romanului cu atata putere incat e destul de dificil sa o linistesti prin simplu cuvant.



Nima :

Te ascult cu Cap,
te iubesc de la Cap,
te urasc de Cap,
te iert in Cap !:d

Elucubrant?






Andrei:

:)
Nima, sarut'mana!

Cele spuse de catre tine nu se-nregimenteaza in tiparnita "elucubrant", dar daca doresti, nu am nimic impotriva.
Mie imi placea mai mult cealalta:
"fa-ti de cap, pana la cap, dar cu cap"
:))
(MASURA!)
Totul se-nvarte in jurul tartacutzei, concomitent cu tartacutza!
:))

Nima :

bun, buuuun...
O fur!

Andrei :

:))
"fur-o"
:))
ma bucur ca esti cu noi, printre noi.
Tu ce parere ai de manipulare?
Te simti manipulata de catre cineva?



Karla :

Asta e dezbaterea tipic româneasca, "O propozitie simpla este dusa pe esafodul interpretarilor din cele mai elucubrante, facuta taietei psihologici"...
Ferit-a sfantul sa "argumentezi" sau sa "replici" la modul asta pe plaiurile galice. Esti aruncat in groapa cu balegar si tratat de prost notoriu. Fie ca e vorba de o dezbatere inalt-intelectuala, fie ca e una taraneasca, de bistrou:)



Brandusa :

Corect, ce sa mai spun decat "sunt manipualta", dar cand vreau, parca, parca pot si "manipula"
Merg pe gluma, e mai usor sa ma simt manipulata asa.:))









Acuvio :

Este o realitate, din aceeaşi persoană poţi obţine produse culturale diferite în funţie de spaţiu şi timpul unde o plasezi.
Ce să-ţi spun, am avut o perioadă, iritat că totul mi se dă deja mestecat, în care inclusiv o conservă, nu o deschideam cu briceagul pe faţa cu falţul, ci pe cea opusă :)

EdebiMevzulaR :

Salutari, Andreiule,
Asta e razboiul rece!
A-propos de cal şi capastru,
sunt de parere ca fara capastru e greu sa manipulezi calul deoarece are capatana prea mare ca sa se lase manipulate :))
Sara buna!

Artistic communism:

Daca nu i-am citi ar plange pana s-ar forma balti ın care se vor sinucide teoriile care nu ştiu sa-noate şi atunci se va cerne marea de impostori

Septembrie :

Mie mi-a plăcut cel cu: "sunt trist că-s alții fericiți"...probabil cei ce nu au auzit de manipulare :)
Să mi se ardă sursa de nu-i așa!:))



Andrei :

Karla, ai dreptate!
:))
Dar sa nu uitam ca "teoria conspiratiei" nu-si are originea aici, pe plaiurile mioritice.







Noi am adaptat-o conform ADN-ului nostru mioritic si am "prelucrat-o" pana cand a ajuns un fel de mamaliga care este primita (consumata) pe masa oricarui roman.
Cum scoti un cuvintel, cum te-ai pomenit a fi suspectat de oareşce intentii, cum ca ai vrut sa spui altceva decat ceea ce ai spus!
:))
Vorba "ca la noi, la nimeni" este la ea acasa, in toate privintele.
:)

Andrei:

Brandusa, dap... poti fi "manipulat" dar si poti "manipula". Depinde de fiecare in ce postura vrea sa se vada.
:)
In definitiv, in tara basebocurdeea, toata lumea manipuleaza pe toata lumea!
:))

Andrei :

Acuvio, buna remarca ta!
Demna de consemnat.
ASA ESTE!
In contexte diferite, un om se comporta diferit cu conditia ca acel om sa aiba ceva "mobila" la mansarda!
:))
Interesanta pozitie ai luat fata de conserva. Nu am incercat niciodata, recunosc. Cand nu am ustensilele necesare pentru "dezverginarea" unei conserve, folosesc precum un badaran, cutitul (deh, tot meteahna "mioritica")
:))

Andrei :

Edi, bun regasit!
:))
Acum depinde si de cal, daca e o "gloaba" sau un cal pur-sange!
:))

Andrei:
:)
artistic communism, iata o solutie buna de aplicat. Dar cine sa o aplice?!
:))

Andrei :

Septembrie:

:))
io l-am interpretat altfel. MO era dependent de alcohol. Pe alcohol a stiut/putut sa-si cladeasca fericirea. Cand alcoholul disparea... disparea fericirea si aparea ciuda.
:))

Pandhora :

"O lume angoasata, nevrotica, paranoida, in care toata lumea suspecteaza pe toata lumea...."
adevarat...mai mult sau mai putin....dar perfect adevarat...nimic nu e ce pare a fi...si nu cred ca a fost vreodata...doar ca azi totul are alta anvergura...informatia penetreaza altfel si sunt atatea metode prin care ajungi sa faci un lucru convins ca ideea iti apartine dar ea ti-a fost implantata acolo prin cine stie ce imagine absolut "intamplatoare" sau cuvant...sau muzica...carte...si inca...



treptele manipularii...sunt sigura ca ele exista si ca scara asta e interminabila....









Andrei :
:)
Pandhora, manipularea exista si nu de ieri de azi.. ci de cand a "scoborat maimuta din pom". Problema este ca omul a devenit atat de paranoic incat in orice vede manipulare, pe fiecare individ il suspecteaza ca fiind un manipulator...
O lume paranoida in acest sens, in care fiecare suspecteaza pe fiecare.
Nenea Scarlat ne spune cum sa ne ferim de manipulare (in cazul in care ne simtim manipulati): materia mentala!

Pro atitudine :

La ceea ce ai scris as mai adauga si forta de persuasiune a multimii. Gustav Le Bon a scris o carte despre manipularea multimilor. Daca traiesti intr-o societate cu un spirit de turma dezvoltat, atunci rezistenta este mult mai dificila. Acolo manipularea are radacini adanci, iar disidenta este aproape nesemnificativa. Rezistenta contra multimii poate deveni un adevarat eroism!!!



Andrei :

:)
Pro atitudine, nu am citit cartea, dar o voi citi negresit.
Ma-ntreb si te-ntreb: traim intr-o societate cu spirit de turma dezvoltat?

Rontziki :

Manipularea la nivel general sau, hai să zic, macro se practică pe toate meridianele şi în aproape toate domeniile...şi constant, în diferite forme ni se inoculează orice, de la cum să gândim, ce să simţim, ce ar trebui să simţim, ce să ne mai dorim, cum şi unde să căutăm adevărul şi fericirea...Cred că am putea să ne întrebăm cât e manipulare şi cât e dorinţă, reacţie pură în ceea ce facem pe multe planuri...
Dincolo de asta, manipularea la un nivel mai mititel, interpersonală, cu bune intenţii (da, greu de stabilit, e subiectivă încadrarea intenţiei :)), aceea chiar mi se pare interesantă şi îmi place :)
Am ridicat întotdeauna pălăria în faţa celor care ştiu să manipuleze discret, fin şi cu efect de domino, ca să zic aşa...prin efect de domino în contextul acesta înţeleg o manipulare care are în vedere nu reacţia, nu gândul imediat următor, ci care determină mai mulţi paşi...
Nu ştiu dacă am fost suficient de coerentă, sper să se înţeleagă ce-am vrut să spun :)

Andrei :

:)
Rontziki, bun venit!
Nu contest existenta manipularii (benefice/malefice) ci evidentiez fenomenul-paranoia ce a cuprins spatiul danubiano-pontic privind "manipularea".
Teama oamenilor ca sunt manipulati intr-un sens pe care nu-l vor, obsesia oamenilor de a vedea in orice cuvant, demers, o manipulare etc.

Rontziki :

În ultimul deceniu, am impresia că teoria conspiraţiei a fost la ea acasă peste tot şi că apar tot mai multe idei şi variante...

Cât despre manipularea de pe aici de pe la noi, nu putem contesta că există, se încearcă, se mai şi reuşeşte, dar paranoia asta nu mi se pare justificată...



Părerea mea e că manipularea e departe de a fi atât de bine stăpânită încât să reprezinte un pericol, iar obsesia asta cred că vine din neîncredere în sine, în principiile şi drumul propriu, aş numi această teamă constantă o declaraţie de inferioritate, de admitere a unei idei de genul "ştiţi, eu nu prea gândesc sau ceea ce-mi trece prin cap e bătut de vânt, aşa că tare mă tem că mă manipulează careva şi fac ce nu vreau :))"

Când constaţi că ai fost manipulat, o idee bună e să înveţi ceva din asta şi să fii în gardă altă dată, dar nu să ajungi să te temi că cine ştie ce vor ceilalţi de la noi, mai ales că adevăraţii manipulatori ai noştri suntem noi, dorinţele noastre de a fi apreciaţi, plăcuţi, de a câştiga, de a fi admiraţi...
Nu cred că există situaţie în care cineva să fi fost manipulat şi, odată analizată, să nu iasă la iveală şi automanipularea şi, poate, faptul că manipulatorul nu a fost decât "ocazia", care putea apărea oricând şi în persoana oricui...Manipularea poate avea efecte devastatoare, de aici şi teama, dar asta numai direct proporţional cu slăbiciunile manipulatului.


Andrei :

:)
"adevăraţii manipulatori ai noştri suntem noi, dorinţele noastre de a fi apreciaţi, plăcuţi, de a câştiga, de a fi admiraţi..."
ai spus ESENTA!
Si ai mai spus ceva foarte important: neincrederea in sine.



Rontziki :

Păi zic eu că e legătură între neîncrederea în sine şi slăbiciuni...Fireşte, cu toţii avem slăbiciuni, dar teama de a fi folosite de alţii "împotriva" noastră scade pe măsură ce ne cunoaştem şi ne asumăm slăbiciunile, acelea pe care nu le putem schimba.
Nu strică uneori o oareşce detaşare de ceea ce ne dorim, de ceea ce tragem cu dinţii să obţinem, indiferent în ce plan...e drept că în teorie sună bine, iar în practică e ceva mai greu, dar e util din multe puncte de vedere, dar şi pentru a depista o eventuală manipulare sau automanipulare
:)

Andrei :

:)
Teoria ca teoria, dar practica ne omoara!
:))
Ideea este simpla: inainte de a vedea peste tot "manipulatori" e bine sa ne facem o introspectie sanatoasa.
Si cum spunea si nenea Scarlat, sa fim cu tartacutzele lucratoare... nu in sensul de a sta de veghe la fiecare cuvant, ci la starea noastra interioara... cum ai spus si tu, de altfel.


Rontziki :

Dap, fir-ar ea să fie de stare interioară :)) Ea e gata oricând să ne semnaleze multe, dar nu avem noi întotdeauna atenţia orientată corect, mai nimerim greşit banda pe care emite, mai percepem aiurea semnalul...Totul e să nu ne dăm bătuţi :))



Andrei :

:)
stii ce-mi pare curios?
Faptul ca omul are o predilectie (poate innascuta, habar nu am) spre a alege cea mai facila cale.
Decat sa ma chinui sa-mi cunosc calitatile si defectele, slabiciunile si punctele forte, prefer sa gasesc intotdeauna culpe exterioare cand defectele imi sunt evidentiate, cand punctele slabe imi sunt atinse, cand vulnerabilitatile imi sunt ranite.
Parca-am vrea sa facem pact cu propriile noaste metehne.

:))



Rontziki :

Ah, da! Avem talent în a căuta disculparea şi a evita să ne înfruntăm pe noi înşine. Cred că miza e prea mare...dacă ajungem la concluzia că cineva nu se potriveşte în peisajul pretenţiilor noastre, nu e plăcut, dar asta e, life goes on...dacă însă am ajunge la concluzia că noi nu ne ridicăm la înălţimea pretenţiilor noastre (şi astea sunt întotdeauna suuuus), atunci woops! nu e bine! Iar intropecţia aduce şi astfel de "surprize"
Aşa că da, avem tendinţa să facem pact cu bubele noastre, să ne facem că nu le vedem, că nimeni nu e de neînlocuit, cu excepţia propriei persoane :))
Exagerez puţin şi toate "riscurile" astea pot fi depăşite cu oareşce efort şi curaj, căci la baza evitării stă teama de a ne pierde pe noi înşine, sub forma pierderii respectului de sine. E drept că acest respect nu există pe baze reale fără introspecţie, dar cercul vicios e mai puţin vizibil pentru cei mai mulţi...
şi am plecat cale lungă deja de la subiect :))

Nima :

Este "de invatat" in ce ai postat aici , inclusiv din comentarii...
Si imi amintesc de fariseul din parabola biblica ...Si tare ma lupt sa nu zic ca el " Dumnezeule, iti multumesc pentru ca nu sunt ca si ceilalti oameni '
Aş ! Cu voia sau fara voia mea fac parte din "lumea angoasata, nevrotica, paranoida, in care toata lumea suspecteaza pe toata lumea".
Dar...tot cu voia mea si voia a ceva superior mintii mele...chiar daca ridic piatra , n-o arunc niciodata in n i m e n i !

Si la "nivelul" asta invizibil ne tratam foarte rau unii pe altii.
IERTARE !

Andrei :

:)
Nima, sarut'mana!
Io zic raspicat: "Multumesc, Doamne, ca sunt ca toti ceilalti".
Suntem din acelasi lut, manifestam aceleasi metehne, unele le prezentam ca estompate, altele le prezentam ca exagerate... depinde (cum spunea Acuvio) de contextul in care ne aflam.
Avem si bune, avem si rele... uneori balanta se dezechilibreaza, important este sa ne dam seama de acest lucru.
:)
Nu cred ca ne tratam "rau" unii pe ceilalti, ci aratam asa cum suntem, iar acest lucru nu convine celor care si-au format o perceptie gresita despre viata, despre om.
Problema rezida nu in tratare, ci in cum suntem.
Daca ne punem vesminte frumoase nu-nseamna ca trupul nu are defecte.
Daca ne punem zugraveli pe fata, nu-nseamna ca fata ne este perfecta.

Nima :

Atunci sa ne invatam unii pe altii CUM sa gandim nu CE sa gandim...

Andrei :

:)
Nima, daca Dumnezeu nu a vrut sa fim "ganditori" la indigo, a stiut El bine de ce.
:)



Cum sa ne invatam unii pe ceilalti cum sa gandim?
Traim toti in acelasi mediu, ne dezvoltam toti in aceiasi familie, avem toti parte de aceleasi conditii, prezentam aceleasi circumvolutiuni?
NOPE!
Atunci nu ne putem invata unii pe altii CUM SA GANDIM, ci doar la CE SA GANDIM...


Nima :

"CE sa gandesc" al "mediului ...." TAU , nu este acelasi, nu merge la " mediul”...circumvolutiunile mele ...
CE este ...zic ca difera de CUM este:))
Eu tre sa stiu cum sa gandesc, de pe trapta asta inferioara treptei pe care te afli tu, acceptandu-mi "mediul ..."
M-a salvat clopotelul ...de pranz !:))

Andrei :

:)
E un sofism, Nima!
Nu te va putea nimeni invata "cum" sa gandesti, poate doar recurgand la "spalarea creierului" si apoi implementarea unui sablon in baza caruia mintea ta va procesa.
:)
Dar si acest lucru se va intampla pe o perioada determinata... in momentul in care se vor ivi brese in "sablon", "cum-ul" invatat se va transforma in CE!
La ce sa gandesti, ce sa gandesti este firescul.
Punem o idee in dezbatere si gandim la ea. Insa "cum va gandi" fiecare va fi propriu tartacutzei sale (suma realizata din mediu socio-economic, educatie, cultura, temperament, stare emotionala etc
).
:))
Sunt n factori in acest "joc"!

DoarATAT :

Bună ziua !
Este mai mult decât evident că SUNTEM manipulaţi ! Şi acum mă refer la noi doi ! Nu este doar o coincidenţă, faptul că "ne-a venit" să scriem despre ... manipulare !
Eu chiar am fost dezamăgit la sfârşitul articolului, precizând că aveam ALTCEVA mai bun de făcut ! (vezi la http://grosca.blogspot.com/2011/02/httpadrianarvunescu.html ; uitând să pun titlul ÎNAINTE "de a da drumul" la postare, acesta nu a mai fost prins în "adresă": Manipulare)
Cornelius :)

Andrei :

:)
Bun gasit, Corneliu!
Daca am sta sa cotroboim blogul am gasit N postari despre manipulare, astfel putem spune : "coinicidenta" noastra are orizontul mult prea larg.




Alessia :

Un celebru psihiatru a ajuns la uimitoarea concluzie că una dintre cele mai mari frici ale oamenilor este frica de...libertate!
Motivul este evident: libertatea presupune alegeri, presupune responsabilitate...
Or, din postura de manipulat, huuuuh!, gataaa! Totdeauna ALTUL este vinovat de ceea ce gândesc, de ceea ce spun, de ceea ce fac, de ceea ce...sunt!
Simplu şi comod!
Dar mai ales...ieftin!
:)

Andrei :
:)
Alessia, de-ar fi totul atat de simplu...
Frica, mama ei de frica.
Libertatea presupune ASUMARE. Asumare a ceea ce esti, a ceea ce faci, a ceea ce spui, a ceea ce nu faci etc.
Nu-i mai bine sa stai in pozitia lotusului si sa-ti invarti aratatorul?!
:))

Alessia :

Ete-aşa, ai "revergorat" şi...Yoga, NA!
:)))

Andrei :

:)
ei, nu-i musai sa practici yoga, ca sa stai in pozitia "lotus"!
:))

Alessia :

:))
Aşa e! Poţi fi un simplu...lotus! Cu muuulţi fluturaşi roindu-ţi bezmetic pe de-asupra celor 1001 petale...
:))