"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

duminică, 28 noiembrie 2010

Dan, despre iubire, of, of, măi, măi...

DAN:







Of,
ce e iubirea?
Nu ştim
să spunem
exact...











Dacă nu ai trecut prin ea şi-o abordezi teoretic sau intuitiv, sau dacă mai eşti înăuntrul ei şi dai s-o explici, m-aş mira să-i putem găsi o definiţie corectă şi exactă.
Unii dintre voi aţi privit-o şi aţi abordat-o metafizic, alţii filozofic, alţii chimic, apoi fizic, fiziologic.


Elytis ne-a vorbit poetic... menestrelii o vor cânta mereu, natura ne-o spune în felul ei, Isus altfel.

Aici, dacă ne punem de acord prin ce prisma convenim s-o vedem cu totii, poate că ne va fi mai lesne să operăm cu acest subiect.


Am luat aminte la cele spuse de voi fetelor, frumoaselor, mintoaselor şi inimoaselor.







Liiceanu,
parcă,
spunea că femeile
gândesc metafizic.
Eu aş adăuga că ele
şi simt metafizic.











Nu sunt mai puţin adevărate nici afirmaţiile bărbaţilor şi sunt convins că împletind părerile tuturor putem să ne apropiem de adevăr.

Mie personal, mi-e cam teamă să mai vorbesc despre iubire acolo unde voi aţi spus-o cu atâta frumuseţe.

Şi trebuie să recunosc că nu sunt doctor la capitolul acesta, nu că nu aş fi trăit iubirea, dar parcă vorbele nu se lasă înşirate aşa uşor.

Eu am o viziune mai dinamică a iubirii eterne.
Iată cum văd eu acum ... (mâine poate viziunea se va schimba):


Iubirea este un sentiment viu şi este un atribut şi, în acelaşi timp, calitatea esenţială a vieţii.
Viaţa se naşte din iubire şi există prin iubire.
Dar VIAŢA este compusă în permanenţă din vieţile mărunte, împletite, ale fiinţelor de tot felul. Iar fiinţele, chiar dacă se nasc, trăiesc şi mor, pe timpul vieţuirii lor dau naştere altor vieţi, asigurând în felul acesta continuitatea vieţii ca un fir roşu. Aşa putem vorbi de VIAŢA ETERNĂ.




Şi dacă ne întoarcem acum cu faţa către iubire şi hotărâm că IUBIREA este un sentiment absolut, apoi trebuie să ţinem seama că se supune aceluiaşi algoritm cu al vieţii: IUBIREA VEŞNICĂ este suma iubirilor efemere împletite în devenirea şi dispariţia lor. Este o rezultantă dinamică ce are aparenţă de constanţă. Este un FLUX vibratoriu, un sentiment universal viu potenţat în permanenţă de iubirile trecătoare, mai mult sau mai puţin intense.






În privinţa iubirii,
mi s-a reproşat,
în ultima vreme,
că nu "gândesc cu inima".
Bineînţeles că
această afirmaţie
este pornită de la femei,












iar eu, bietul,
mă strofoc să gândesc cu inima,
dar nu iese nimic.
Pentru că nu ştiu
ce înseamnă sintagma asta.
Cum adică
„să gândeşti cu inima”?!?




Sigur că intuiesc ce poate să presupună şi să însemne asta, dar nu-mi iese, fir-ar să fie! Poate că sunt defect, poate că poetul de român ce sunt şi-a scris ultimul vers la sfârşitul adolescenţei... poate sunt schilod sufleteşte, poate că o fac, dar în loc de bani de aur scot broaşte pe gură...







Nu ştiu…










Ştiu însă că
dacă Dumnezeu
ne-a mai lăsat tuturor
o scânteie de viaţă
şi de iubire
este pentru că
trebuie să o săvârşim.
Până la capăt...







Florian Pittis - Sunt tanar doamna, tanar

Asculta mai multe audio diverse






DAN, cutremurat olecuţă metafizic de Iubire şi de...
"Nesăratul absolut",

28 noiembrie 2009

13 comentarii:

  1. Vai mie, vai mie...!!! :)))
    Am debitat eu toate chestiile acelea!? Oare cum am putut? Iote-te ca acuma nu mai pot.... :)))

    Marie! Mariuca! Alessia! Ce v-am facut dragelor? Ce-aveti cu mine? :)))))

    Va iubesc! Cu inima, cu capul, cu tastele, cu ce am la-ndemana. :))))

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Dane, nu ma intreba pe mine, ca Alessia e capul rautatilor. :)
    Vezi tu cros la deal, Alessia ... :))))))
    Stai un pic sa mai ninga, ca sa fie tacamul complet. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. "Vai mie, vai mie!!!", zici Danule?!?

    E clar: încă nu te sfârtecă nici o intuiţie a ceea ce...urmează! :)))

    Te iubim şi noi, ştii bine, en-gors şi en-detail, chiar şi cu ce nu avem la îndemână! Dar...facem noi rost, NA! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Pârâcioasă mică ce-mi eşti, Măriucăăă!

    Pâ-râ-cioa-sa! Pâ-râ-cioa-sa_a_a_a-a!!!

    "Cros la deal" ai să execuţi tu_u_u!
    Io m-am înscris deja, de bună voie!, la competiţia de "cros la vale", NA!

    Uitaşi, ă?! Uitaşi ce vastă experienţă am tot acumulat în ultimul an, cu pârdalnicele alea de aterizări forţate, de la niveluri la care nici ăi mai vulturi dintre spiritualişti nu cutează să se avânte!
    Uitaşi, bag samă, şi că dedindosul meu e deja bine zdrelit, deci ţăpănos călit în astă probă de mareee artă, nu?!

    HA! Şi dacă ninge, e şi mai frumos/pe Copou în jos, NA! :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Climpocesc frumooos
    Din ochi tăuros
    (Deci glamuros
    Şi tare duios),
    Nu fiindcă tu râzi de mine
    (Pentru asta, vezi ca mâine!),
    Ci fiindc-acum e-a mea-ncordare:
    Gimnastică de-nviorare!...

    ...NA!

    :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Glamurossssss
    :)))))))))

    ... MULTUMESC CU DEOSEBITA CONSIDERATIE !

    RăspundețiȘtergere
  7. Îmi povestea o prietenă despre prima ei întâlnire de dragoste.

    Ea, o proaspătă boboacă la Litere; el, student cu vechime la Medicină Veterinară.

    După tradiţionalul rond duminical al parcului Copou, sar amândoi pârleazul în Gradina botanică. Acolo, aşezaţi pe malul lacului, pe înserat, el capătă curaj şi îi mărturiseşte copleşit de însemnătatea momentului erotic:

    - "Ştii ce mi-a plăcut enorm la tine, din prima clipă în care te-am văzut?
    Ochii tăi...Ochii tăi suupeeerbi de...vacă!"

    Ea...a rupt-o la fugă instant, plângând cu amarnice sughiţuri...
    A plâns, apoi, din ce în ce mai amarnic, toată noaptea...

    El...a rămas prostit-tufă acolo, printre romanticele tufănele: nu pricepea deloc, dar deloc!, ce-o fi apucat-o aşa, nitam-nisam, pe proaspăt declarata "iubire a vieţii" lui...

    Abia muuult mai târziu, când ea, din nebăgare de seamă, a fost să fie şi să dea nas în nas cu el (cu cel pe care îl ocolea atunci cu mare înverşunare), avea să înţeleagă că el iubea la nebunie bovinele tocmai pentru ochii lor...glamuroşşşşi şi duiooooşi! :)))

    Sunt căsătoriţi de 25 de ani, dar şi acum ea îi tot reproşează (asezonându-şi de fiecare dată reproşul cu câte un ghiont bine ţintit între coaste):

    -"Bine, măăăi! Veterinar, veterinar, da' nu puteai să zici şi tu că ochii mei erau de...căprioară, de exemplu, ă?"

    -"Nope!, tot îi repetă el, fiindcă nu voiam să te mint...din prima! Să ştii şi tu că ochi mai frumoşi ca vaca nu mai are nici o altă vietate de pe faţa pământului! Cu excepţia ta, bineînţeles..."

    :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. "Cand toata lumea are draptate atunci nimeni nu are dreptate." Constantin Aslam. O definitie trebuie sa fie generala si unanim acceptata. Definitiile fiecaruia pentru sine nu exista decat in propria constiinta. Si atunci nu mai este o definitie ci, o parere. Eu cred ca iubirea este un concept de nedefinit, (dar relativ usor de ilustrat) desi, am si eu o parere despre asta ca tot omul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Un gand bun si-un sincer "la multi ani!" din inima! Sa traiesti cu numele!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ia zii Miha! Tu cum o vezi?

    Fetelor!? Poveste-aia cu ochii langurosi de vaca, a pus capacul peste observatiile mele natange!

    Maaaaai Alessio...! :))))) Pe tine te-ar fi placut si Eminescu si Creanga deopotriva! Cred ca "Doi buni prieteni", bucatica aceea de lectura din cartea de romana, n-ar mai fi existat, daca tu le-ai fi dat intalnire amandurora, deodata, pe Copou.

    RăspundețiȘtergere
  11. Bine ai venit, Miha! :)

    Ştii, aici, în "cufărul cu amintiri", tocmai am început să aşezăm "perlele" pe care le-am azvârlit cu nonşalanţă unul spre altul, noi - o mână de oameni pe care virtualul "a tunat şi ne-a adunat" cu vreo doi în urmă.

    Iar nenea Aslam pare că s-ar fi inspirat în spusele astea ale sale chiar ca urmare a nesfârşitelor noastre bulgăreli pe derdeluşurile gândirii ori în urma trântelor cu chiuituri şi jumulelilor cu chirăituri de pe maidanele noastre proprietate personală (care este) :))
    Fiindcă atunci, acolo şi aşa am zbânţuit noi nişte "adevăruri", de le-au mers fulgii, nu alta! :))

    Aşa că, atunci când ne-om mai veni şi noi olecuţă în firea cea zdravănă, ne-om apuca, poate, să emitem şi oareşce definiţii conforme cu toate regulile artei.
    Da' tare-mi e că mai durează...Că, până una-alta, trepidăm cu toţii ca trepăduşii de dor de derdeluş :))

    RăspundețiȘtergere