"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

luni, 11 iulie 2011

Spiritualitatea...virtuală

Andrei:

Dacă am avea timp suficient pentru a citi toate declaraţiile de pe bloguri, am constata că toţi sunt buni, toţi sunt iubitori, toţi sunt de partea binelui, frumosului, dreptăţii şi corectitudinii...
Şi ne-am întreba sideraţi: dacă toţi suntem buni, cine provoacă răul despre care toţi vorbim?



Desigur că totdeauna celălalt este vinovat, lumea e nedreaptă, lumea e rea, agresivă etc.
Niciodată noi, întotdeauna ceilalţi.




Of, cât ne mai place să minţim, să mimăm, să ne "coafăm"!

.............

Dacă vrei să atingi înţelepciunea, mai întâi contează cum te situezi tu faţă de ceea ce-ţi transmite celălalt.
De pildă, faţă de cel care "te-a insultat".

În fapt, nu te-a insultat, ţi-a spus doar ce gândeşte. Orgoliul tău a fost cel care a considerat că tu eşti insultat!






Iar reacţia în urma acestui mod de gândire, nu va fi una pasivă, indiferentă, ci de înţelegere a celuilalt.




Exemplu:





Lorelei îmi zice acum că sunt "prost", "căcat" sau mai ştiu eu ce alt cuvânt pentru care ea are, temporar, o simpatie! :)



Din punctul de vedere al înţelepciunii, eu nu ar trebui să mă simt ofensat, pentru că fata mi-a zis exact ce-a gândit despre mine la momentul respectiv!
:)

Să mă simt insultat? De ce? A spus un neadevăr?
Poate că nu este un neadevăr.




În mine zace, ca în oricine altcineva, şi prostia!







Poate că o manifest în anumite circumstanţe şi poate că acea circumstanţă a fost chiar aici, chiar când dialogam cu ea...E posibil. :))



...........



Avem nevoie de un vinovat pentru tot ceea ce ne merge prost în viaţă.
Aşa am fost învaţaţi de mici...Când lucrurile merg prost, nu noi suntem cei care am contribuit la mersul rău al lucrurilor, ci un altul!
X că nu m-a salutat, Y că m-a înjurat, Z că nu m-a iubit cât l-am iubit eu...etc!


Lista neagră a "culpabililor" nu o sfârşim nicicând...

..........

Vei ieşi din depresie când te vei tratata corespunzător.





Terapia nu se face pe bloguri! Şi nici între prieteni! Ci într-un cadru profesional, cu multă responsabilitate.
Iar tu o refuzi.
Dacă tu pe tine nu vrei să te ajuţi, atunci nimeni nu o poate face!
Totul e să vrei!



.........



Blue Freedom:



Iubirea e o stare a fiinţei.
Dezechilibrul dintre bine şi rău de care vorbeşti tu se află în planul premergător celui în care iubirea e o stare a fiinţei, e la nivel de dragoste, de satifacerea unor nevoi etc.
Lori vorbea de verbul "a transcende"...
A păstra echilibrul bine-rău înseamnă a te condamna singur să rămâi în acest plan, ancorat în obsesia păstrării echilibrului. Ca să faci saltul evolutiv trebuie să te eliberezi de judecăţi şi etichete, să depăşeşti stările respective.



Andrei:

Tu poţi crede în "transcenderi" cât pofteşti. Însă tot universul are la bază echilibrul, fie că tu accepţi asta, fie că nu o accepţi.
Lumea pe care o creionezi tu sau alţii este o lume a basmelor...
Privind obiectiv la tot ce ne-nconjoară, orice dezechilibru, fie el în plan subtil sau grosier, duce la dezastru.

Eu aleg să păstrez echilibrul aici, pe Pământ.
"Dincolo" voi vedea ce voi face...până acolo s-au inventat destui sfinţi manipulaţi de către om în fel şi chip, în funcţie de target!
:))
Nu voi face greşala să cred că odată ce am format un cuplu (adică m-am însurat) am devenit proprietarul iubirii acelei femei!

Nu voi obliga o femeie să stea cu mine, pentru că mi-a jurat dragoste eternă şi nici nu voi suferi abisal dacă va gasi pe cineva mai bun decât mine.





Libertatea trebuie lăsată aşa cum crede fiecare de cuviinţă să o folosească.
Eu sunt responsabil pentru faptele şi sentimentele mele; ea, pentru ale ei!





Nu mă voi căsători pentru că aşa spune societatea sau pentru că am luat exemplu de la parinţi.
Nu voi face un copil pentru că "s-a întâmplat" şi nu o voi obliga să-l crească dacă ea, între timp, şi-a găsit altă dragoste în altă parte.

Fiecare om are o singură viaţă, iar dacă eu am dreptul să fiu fericit, la fel are şi ea dreptul sa fie fericită.
Fericirea mea nu ar trebui condiţionată de prezenţa sau iubirea ei.


Dacă mă înşeală şi nu-mi spune, înseamnă că eu nu am ştiut să-i arăt că poate avea încredere în mine.
Şi-mi cer iertare eu!

Nu-mi făuresc echilibrul psihic pe prezenţa/absenţa cuiva. Ceilalţi sunt doar completarea vieţii mele, nu însăşi viaţa mea.
Principiul 90/10 este sfânt şi funcţionează de minune!

Oamenii nu sunt în toatalitate răi, după cum nu sunt nici în totalitate buni.
Nici femeile nu sunt mai rele decât bărbaţii, nici invers.
Inflamăm mereu acest subiect doar din nevoia de a ne justifica viaţa rutinată, obosită.

Astea-s cele pe care le gândesc eu şi le aplic.





Nu vreau să devin "desăvârşit", pentru că "desăvârşirea" este tot invenţia tărtăcuţei omeneşti!
:))
Vreau să fiu...om! Mie îmi este suficient să fiu şi fericit şi să iubesc viaţa!


..........


Mă minunează cei ce nu au reuşit să fie oameni (în sensul dat tot de către om), dar vor să fie "sfinţi", adică "evoluaţi", "spirituali".
Nu au reuşit să-şi suprime tarele pe care le au, nu au reuşit să-şi înţeleagă propria viaţă şi să şi-o amelioreze, să facă ceva cu ea, dar au pretenţia să înţeleagă Universul şi să "transceandă" în alte "sfere"!

"Văzutul în nevăzut" şi alte bălmăjeli din astea or ţine la naivii din prima clasă, la mine nu mai ţin de multă vreme...M-am dumirit cât văd şi cât nu văd cei ce afirmă că văd...
:)

O lume a imposturii, a ipocriziei şi a tupeului grosier - asta construim zi de zi şi suntem ai naibii de mândri la nivel individual de ceea ce facem pentru..."spiritualitate"!

20 decembrie 2010,
pe Blogu' lu' Lori

.....



"La capătul suferinţelor tale se află cele mai mari comori ale tale..."


"Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat şi ai încetat să mai fii tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine şi să îţi spună că nu eşti bun.

Şi când lucrurile au început să meargă prost, ai căutat ceva sau pe cineva pe care să arunci vina pentru că lucrurile merg prost.

Lumea nu este tot timpul însorită şi plină de curcubee. Lumea poate fi un loc dificil şi plin de răutate. Şi nu interesează cât de puternic eşti, te va lovi şi te va ţine la pământ veşnic, dacă o laşi.

Nici eu, nici tu, nimeni nu poate lovi aşa de puternic cum te loveşte viaţa.

Dar nu e vorba despre cât de tare poţi să loveşti, ci despre cât de tare poţi să fii lovit şi să continui să mergi înainte.

Aşa se câştigă luptele.

Acum, dacă ştii cât valorezi, du-te in lume şi cere ceea ce valorezi.

Dar trebuie să fii dispus să fii lovit. Şi nu ai voie să arăţi cu degetul şi să spui că nu eşti ceea ce vrei să fii din cauza altora!

Laşii fac asta, dar tu nu eşti un laş. Eşti mai bun de atât.

Eu te voi iubi orice ar fi.

Dar până nu începi să crezi în tine, nu vei avea o viaţă”


...

"Viaţa îţi este mentor, antrenor si ghid. Lovindu-te şi încolţindu-te te va face să dai tot ce ai mai bun în tine."

[Rocky Balboa către fiul său]




Trying hard now
It's so hard now
Trying hard now

Getting strong now
Won't be long now
Getting strong now

Gonna fly now
Flying high now
Gonna fly, fly, fly...

11 comentarii:

  1. N-o să mă crezi dacă o să-ți spun că sunt puternic impresionată de ceea ce am citit aici. Cu unele dintre criteriile de judecată sunt, categoric , de acord. De fapt, nu acordul contează, suntem diferiți, avem educație diferită, trăim în condiții diferite. Totuși, morala arte aceleași legi pentru toți . Sau ar trebui să aibă.
    Ceva o să spun- dacă aș avea vreo șansă, aș institui ca „legarea ”a doi oameni să nu fie permanentă. N-aș încuraja, cumva, destrăbălarea, dar a obliga pe cineva să rămână într-o relație toată viața este o pedeapsă.
    Nu cred în iubire eternă și nemuritoare. Cred în prietenie!
    Și prietenia este tot un fel de iubire. Îi lipsește dăruirea fizică.
    p.s. nu sunt absolut sigură că vei reacționa atât de blând la oricare dintre neîmpliniri- te părăsește pentru altul , de pildă, îl alege pe el, pentru că este mai bun.
    Cred că asta ar însemna perfecțiune( în ceea ce te privește).
    Seară bună!
    pp.s. de ce sunt necesare vorbe oribile pentru exprimarea unei stări?

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Gina, sarut'mana!
    Depinde ce numesti tu "reactie blanda".
    A te parasi persoana pe care o iubesti nu inseamna, in opinia mea, o neimplinire, ci o dovada a faptului ca sentimentele unui om sunt la fel de schimbatoare precum gandurile cand te afli in prezenta unui camp cu flori, de pilda!
    Neimplinire pot considera faptul ca mandra mea ar nutri sentimente puternice fata de alta persoana si nu ar avea curajul sa-mi spuna.
    Neimplinire pentru mine, in sensul ca nu am reusit pe toata perioada cat am stat cu ea sa o conving ca poate avea incredere in mine.

    Si... sa stii ca am trecut printr-o astfel de situatie, si ei trebuie sa-i multumesc ca am ajuns sa am convingerea si gandirea de azi.

    Raspunsul la pp.s. -
    nu sunt necesare vorbe oribile, insa nici nu ar trebui damnate vorbele care exprima starile similare cuvintelor.
    Stim, de altfel, cuvintele desi par numeroase nu reusesc sa exprime starea interioara a omului.
    Starile sunt inefabile (ca-s pozitive, ca-s negative).
    O seara frumoasa si tie.

    p.s. - uite ca avem si opinii similare!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Blând, adică înțelegător. Din câte știu , toți suntem schimbători.
    Niciodată nu poți ști cum vei reacționa într-o situație nouă, așa zic eu, așa am văzut că se mai întâmplă.
    Despre vorbe- vorbeai despre o fată, amintind ce calificative ți-a pregătit. Chiar nu înțeleg de ce unii îi numesc pe semeni, indiferent de situație, folosind „stridențe„.

    Există epitete destule prin vocabular.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)
    Inteleptii antici petreceau ani buni din viata pentru a-si gasi stapanirea de sine, adica sa aiba putere de autocontrol.
    Noi nu avem atata timp la dispozitie.
    Societatea ne invata ca trebuie sa acumulam, sa dovedim, sa investim, sa ne mandrim, sa urcam scari ierarhice etc.
    Asa ca ne ramane foarte putin timp pentru noi, pentru a ne cunoaste. Timpul ramas il folosim, de regula, pentru a ne satisface neshte placeri, a ne aduce neshte satisfactii... cat mai imediate.
    E-adevarat, un om nu site cum va reactiona intr-o situatie noua, insa daca se cunoaste suficient de bine stie cum nu va reactiona, mizand pe autocontrol!
    Nelasandu-se dominat de impulsuri.

    Semenii, din care fac si eu parte, folosesc stridente, pentru ca emotional simt acea situatie ca pe o stridenta.
    Si poate vocabularul nu mai este accesibil taman din pricina puternicei avalanse de impulsivitate.
    Sau poate pentru ca vocabularul acelui semen este "pauper" din n motive.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesant articol!
    Nici n-aş fi crezut că un bărbat poate gândi aşa ca tine ... Andrei!!!

    Nu sunt o misogină, dar în lumea asta despre care tu spui (şi, foarte bine spui)că e "o lume a imposturii, a ipocriziei şi a tupeului grosier",cum crezi că poate supravieţui un bărbat ca tine?!!! ... găsind o explicaţie pentru fiecare rău care ţi se face?!!
    Hai, să fim serioşi şi realişti!
    În vremurile de azi, dacă nu răspunzi la fel cum eşti întrebat (cu nesimţire), rişti să devii un neadaptat şi exclus din societate.
    Cu bunătatea nu facu nimic!
    Aşa am crezut şi eu că, prin puterea exemplului propriu, voi convinge. Aiurea! Ei şi-au văzut de instinctele şi interesele lor meschine, iar eu am rămas să mă îmbăt cu aghiasmă :(

    În relaţia de cuplu, chestia aia cu juratu' credinţei şi iubirii până la moarte, e doar un ritual... o formalitate "obligatorie" de care nu ţine nimeni seamă.
    Oricine a trecut mai mult prin viaţă, ştie că sentimentele se atenuează şi chiar dispar!!! Dar, trebuie să se ţină cont că omul nu este înzestrat numai cu sentimente, ci şi cu raţiune.
    În viaţa asta (nici pe mine nu mă interesează viaţa de "dincolo")trebuie să mai şi gândim, nu doar să ne lăsăm în voia instictelor.

    Dacă "el" iubeşte pe alta, normal că n-o să-l ţin cu forţa lângă mine, dar nici casa pe care am făcut-o împreună (când, cică mă iubea) şi acum o părăseşte, n-am s-o împart cu el.

    Trebuie să acceptăm adevărul că lumea asta are nişte reguli care, dacă nu sunt respectate, HAOSUL s-ar instala, iar LUMEA s-ar duce de râpă.
    Părerea mea! ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Pene, nu este un articol este o colectie de comentarii... nu te-ai prins, nu?!
    :))
    Nu ai cum sa fii misogina pentru ca nu esti barbat!
    :)
    Cum poate supravietui un barbat?
    Exact cum supravietuieste o femeie.
    Nu e musai sa raspunzi cu aceiasi moneda pentru a rezista in societate. Poti adopta n atitudini fata de o anumita situatie in diferite circumstante. Totul este sa vrei.

    Nu e nici musai sa fii bun. Poti fi precum arbitrul (nu din acela mituit, ci din acela care face profesia cu responsabilitate si onestitate).

    Da, chestia aia cu "juratul" este o simpla formalitate. Niciunul dintre cei doi protagonisti nu-si respecta juramantul la un moment dat. E un fel de "hai sa ne mintim frumos", "hai sa traim o bucatica de basm... in realitate".
    Poate tine 1 an, poate tine 10... la un moment dat "juramantul" isi schimba consistenta. E si de inteles. Timpul lasa amprenta asupra tuturor lucrurilor, starilor, sentimentelor, fiintelor etc.
    Nu avem ce face!
    :)

    Se imparte echitabil totul functie de contributia fiecaruia, in opinia mea.
    Intr-un cadru decent si civilizat... nu cred ca oamenii ar trebui sa-si sparga capetele pentru un set de tacamuri sau mai stiu eu ce.
    Cand exista ratiune (pe care mizezi si tu), atunci sigur se va alege si un drum civilizat de a iesi din "rahat".

    De fiecare dintre noi depind regulile respective. In afara celor juridice, fiecare sapiens poate sa-si instituie in "celula fiintei lui" ce reguli pofteste, atata timp cat nu aduce prejudicii altor persoane!

    Multumesc frumos pentru parerea ta care, in mare parte, coincide si cu parerea mea.
    :)
    Dar vazut din cu totul alt unghi si nu cu atata "inversunare"!
    Relaxati reusim sa rezolvam problemele mai usor...
    :))
    O seara faina iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Uşor de zis, greu de făcut!
    Păi, cum naiba să fii relaxat când toţi în jurul tău sunt "înverşunaţi"?
    Când văd atâta prostie şi nepăsare, simt că iau foc.
    Ca să fii relaxat trebuie să nu-ţi pese... iar eu nu pot fi nesimţită.

    ps. În baza unor discuţii cu persoane avizate pe tema "misoginismului", înţelesesem că şi femeile care urăsc bărbaţii pot fi ... misogine.
    Se pare, însă, că DEX-ul nu permite :D

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    Pene, daca vrei poti!
    Si nu e un slogan fara substanta.
    Nu trebuie sa fii nesimtit, ci doar detasat!

    Nope, femeile care urasc barbatii se numesc misandre! Dictionarul a zis sa faca distinctie, poate pentru ca e un pic "segregator"...
    :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai trec pe la tine!
    Îmi place cum gândeşti şi cum scrii ... şi, mai ales, că ai putere de convingere :D ... cel puţin, în ceea ce mă priveşte ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. Andrei, m-ai pus pe ganduri. Foarte frumoase lucruri ai spus si unele dintre ele mi-au ramas cumva suspendate in minte.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mai cine stie, stie.
    Io i-am zis lu' Andreiu, da el cica nu, cica nu stie multe si destepte si iote-te acilea cum le pune, chestiunile, de pricep si io deriva naufragiului meu :)

    RăspundețiȘtergere