"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

vineri, 17 februarie 2012

Dino şi noi, 'telectualii :)

Un moment emoţionant. Chiar cutremurător. Eminamente istoric, cum s-ar zice.
1 februarie 2011, ora 22:31.
Un ceas din noapte când Ţuguiatul nost’ şi-a schimbat straiele tradiţionale. De la piele.
Ale…blogului său, adică, cel "fără coduri!"!


L-a mătrăşit, adicătelea, pe credinciosul Dino, care ne veghease cu atâta înţelegere, bietul, oareşcari zbânţuieli şi hlizeli maidaneze şi a trecut intempestiv la un design interior de-o eleganţă atât de somptuoasă de ne-a luat cu nişte pârdalnice de emoţiuni de la călcâie şi până, hăt-hăt, pe la creierii capului.
De mult prea încercaţii noştri ficaţi, nici nu mai amintesc!

Conversaţia care a urmat a rămas scrijelită rupestru pe pereţii blogosferei, ca nepreţuită dovadă pentru posteritate că pe unele imaşuri morfogenetice au zburdat odată vietăţi tare ciudate:





Maria :

Îndrăznesc: SOMPTUOS blog! :)
Să vedem cum se combină şi acest format cu stilul tău.

Septembrie :

Wow! Schimbare totalăăă...Dar îmi place..

În atmosfera asta elegantă mai avem voie la glume și ţug-uri? :)

Blue Freedom :

Iar ţi-ai făţuit căsuţa?!
E frumos, însă îmi pare rău că l-ai alungat pe Dino.
Mie-mi plăcea.
:)

Pandhora :

E tare plăcut aici la tine...lipseşste un ceai turnat într-o ceaşcă fină de porţelan...şi o muzică învăluitoare...

Oana Mărginean :
:)

Andrei :

Maria, dacă nu se asortează, schimbăm! Îmi plac schimbările. Aproape că nu pot rezista fără ele!
:))
Septembrie, aici, pe maianul meu, avem voie la orice...
:))
Blue, nu l-am alungat pe Dino, l-am pus în cutie! Nu-mi plăcea combinaţia culorilor!
:))
Pandhora, mă bucur că-ţi place!
Ceaiul îl aduce Blue!
:)
Oana, sărut'mâna!
... şi nu mai râde!
:))

Maria:
:)))
Oricare format se combină într-un anume fel, nu-i bai.
Trăiască schimbarea !!!


Andrei :
:))
io zic să se schimbe SCHIMBAREA!
Maria :
Traiască schimbarea schimbării !!! de care zice io.
:))
Si stabilitatea întregului nu vine din stabilitatea fiecărui element luat separat, na !



Andrei :

:think:
:)
adicătelea cum "stabilitatea întregului nu vine din stabilitatea fiecărui element"?

Maria :

Adică poate bloggerul să se "foiască" după pofta inimii şi ritmul schimbării schimbării, că blogosfera-i lată şi-aşezată.



Andrei :

şi bloggerul se aşează odată cu ea?!
atunci, unul dintre elemente este stabil şi-i conferă stabilitate acelui element care intră în relaţionare cu el...
:)
gluma-i filozofică!










Alessia :

Eeeeeeeeee! Câtă eleganţă şi rafinament în căsuţa ta! Cred că mă voi culcuşi pe-aici mai mult decât s-ar cuveni.. :)
Mai ales dacă va veni şi ceaiul promis! :)

[Deşi, parcă tot un vin fiert s-ar potrivi mai bine, mai ales la "petrecerea de casă nouă", nah! Care se asezonează perfect şi cu "glumele filosofice", nu-i aşa?! :)) ]
Aşa că aştept replica strămoşească a gazdei: "Poate aveţi treabă şi pe-acasă pe la 'mneavoastră iară noi vă reţinem..."
:))

Maria :

Blogosfera e sistemul-sursă şi dictează-echilibrează "vibraţiile" bloggerilor într-un mod absolut compensatoriu. :)))






Aşa că stai locului şi nu te mai "învârti" ca titirezul, că l-o încremeni blogosfera pe altul în nemişcare crâncenă !!! Şi nu ţi-ar conveni mai apoi ca exact taman în reîncarnarea viitoare, când aspiri la împlinire, să fii tu încremenitu' !
:))










Andrei :

Alessia, bun venit pe maidanul meu cu "scoarţă"!
:))
Vinu' fiert mai spre seară, că dac-o luăm de pe-acum cu alcohoolul...
:))
Nu se aplică replica strămoşească aicişa! Fiecare face ce-i pofteşte tărtăcuţa!
Ca de-aia e virtual, nu?!
:)

Andrei :

Maria, recunosc: ai reuşit să-mi învârţi tărtăcuţa de nu mai înţeleg nic'.
:)
Reîncarnarea nu mai e "bau-bau" pentru mine! :)
Nu cred o iotă din această teorie.
Vorba aceea, parafrazată: cine zice, ăla e!
:))

Alessia :

O fi virtual, da' virtualu' lu' mătăluţă e mai cu...moţ [normaaal!:))!] Că a predispus mereu la "abuzuri" din partea oaspeţilor!

Ţi-aminteşti când tu erai dus "prin sat cu dorul" iară io şi Măriuca tooot şedeam ore-n şir la taclale ("ca fetele"!) în sufrageria lu' matale?! :))
Şi nici măcar nu dădusem (încă!) iama pe la bărdăcuţele cu vin fiert ori pe la borcanu' cu scorţişoară! :))

Andrei :
:))
Avem atâtea amintiri frumoase, că ne trebuie timp îndelungat să le putem strânge pe toate în "Cufăr".
Ziceam că m-apuc serios de treabă în "culegerea" amintirilor, dar uite-mă neserios!
Noroc că virtualul ăsta nu se dezintegrează... prea repede!
:))

Maria,
:))
sărut’mâna !
Zâmbete pe portativ !
:))

Maria :
:))
Alessia, iar dai din casă !
Nţ... Deja.
Nici bine nu s-o făcut prânzul!

Andrei :
:)
Maria, io sărut'mâna!
:))
ia-n zi-mi tu mie ce mai citesti fain!
Ai citit “De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei."?
sau "Limbajul lui Dumnezeu"?

Alessia :

Măriucă, ete-te şi tu cât de "acasă" mă simt io DEJA :) pe-aicişa, na! Că totul mi se pare a fi ÎN casă! :)

Andrei :
:)
Alessia, tu ce ai mai citit bunuţ?
Cărţile astea pe care le-am pomenit mai-nainte le-ai citit?!

Alessia :
Eu nu am citit ce spui tu! :(
Trebuie să fie foarte interesante!
Dă şi autorii, pârdalnicule!
:)



Maria :

NU. :(
Sunt cam supărată pe mine că mă pierd în tot felul de prostioare şi nu citesc ce aş vrea şi cum. Ieri am răsfoit un pic din "Ce spui după bună ziua?" (Eric Berne) şi azi sfârşesc cu o revenire la "Comunicarea socială a emoţiilor" pe care ţi-o recomand ca şi altădată…dacă încă nu ai citit-o.
Mulţumesc pentru recomandări.
Nici nu ştii ce te iubesc.
Iubesc cam condiţionat, nu ? :))
Dai o carte, saltă iubirea în Maria. :)))



Maria :

A, şi am încercat să aprofundez puţin substratul chimic al funcţionării noastre din :
1. “Exerciţii pentru creier
2. “Vindecarea emoţională în 7 săptămâni

Andrei :

a. "De ce nu dispare Dumnezeu. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei." - Andrew Newberg, Eugene d’Aquili, Vince Rause
b. "Limbajul lui Dumnezeu" - Francis S. Collins

Ambele sunt editate de Curtea Veche
:)
Le am în lista de asteptare pentru cumpărare... poate săptămâna aceasta le achiziţionez!
Voiam să ştiu dacă le-a citit careva şi ce impresie şi-a făcut (careva-ul)
:))



Alessia :

Io iară m-am băgat în a mai sintetiza nişte idei prezente în istoria gândirii!
Drept pentru care, m-am abia mai pot scoate nasul dintr-un vraf de cărţi!
Ceea ce-i fain de tot e că sinteza pe care vreau s-o fac este despre...despreee, a???...
daaaa! Despre ideea de...Dumnezeu! :)))



Maria :

Eu mă bucur de sinteze. Mă abonez la sintezele pe care le postaţi după ce lecturaţi ceva.
Wow, aş iubi de-a dreptul blogosfera ! :))

Andrei :
... :(
ţi-am răspuns Maria, dar goagălu' mi-a păpat tot!
Ideea era că recomandarea e în stand by, pentru că nu intenţionez să aprofundez domeniul.
Am citit "Inteligenţa emotiilor" de Goleman, l-am făcut coctail cu "Codul divin al vieţii" de nenea Murakami şi l-am asezonat cu Lazarev şi alţii, astfel încat pentru moment mi-e suficient.
:)
Vrei sinteze?!
:))
Păi, tărtăcuţa ta tre’ să facă sinteze, să filtreze…
:))

Andrei:

Bii, habar nu am cum sunt cărţile respective. Nu le-am recomandat, ci doar am întrebat dacă le-a citit cineva. :)
Ştiu că cei de la Curtea veche nu editează braşoave, de regulă!
:)
Acum citesc o porcărie (din punctul meu de vedere)... se numeşte "Biblia - în lumina simbolurilor" - Julien Behaenghel.




Nu mă întrebaţi de ce continui s-o citesc!
:))
















Alessia :

Muncindu-mă io de zor la sinteza amintită, am găsit pomenită de cineva o lucrare ce m-ar interesa foarte tare: "Analiza şi critica raţiunii religioase" de Kurt Wuchterl.
Nu e tradusă la noi, nu am reuşit să găsesc titlul originar, dar…poate reuşesc s-o găsesc.

Andrei :

Sună interesant, dar dacă nu e tradusă...

Maria :

Am înţeles caracterul de "stand by".
Aş vrea nişte sinteze mai mult decât nişte interpretări personale. Mai precis m-ar interesa ideile centrale/principale despuiate de balasturi, (introduceri, răsîntrebari, răsconcluzionări, etc.)


Alessia:
:))
Andrei, tot aşa m-am strofocat şi io cu "Bazele biblice ale ştiinţei moderne" a lui Henry M. Morris! Am început-o de vreo trei ori, dar...am sărit mereu la altceva!


Este foarte interesantă, ce-i drept, dar nu eram io dispusă atunci pentru acel tip de lectură.
Cred că o voi relua. A 4-a oară! :)

Andrei:
:)
Sper!
--
Bine-ar fi să faci tu o sinteză a unei cărţi pe maidanul domniei tale, să vedem cam cum arată o sinteză făcută de tine, să ştim la ce să ne raportăm!
Io, spre exemplu, nu am citit NICIODATA o sinteză în care să nu intervină părerea personală a celui ce a făcut sinteza. Amprenta tărtăcuţei lui este vizibila.

Andrei:
:))
alessia, e citire cu "bis"!
biss..
:))



Io când mă apuc de o carte, o termin!
La propriu sau la figurat!
:))
Cea pe care o citesc acum, se pare, că mă termină ea pe mine!
:))



Alessia:
:)
Ai dreptate, Andrei! Alcătuind sinteza unor idei, aceasta este totuşi destul de "personală", fiindcă depinde mult de sursele documentare, de cât sunt ele de reprezentative, de vaste...
Intervine apoi selecţia personală, chiar dacă nu intervii cu adnotări propriu-zise.
Oricum o dai şi o-ntorci, tot cu "interpretarea interpretărilor" ai de-a face! :)
Asta ca să nu mai luăm în discuţie însăşi problema traducerilor lucrărilor respective, care sunt, la urma-urmei, tot nişte "interpretări", nu? :)
Dar aici e deficitul meu, fiindcă nu stau chiar strălucit la capitolul "citit în original" al autorilor, aşa cum ar fi trebuit, de fapt, na! :(

Sintezele promise Măriucăi se vor a fi un soi de "arheologie" a marilor idei filosofice, urmărirea unor filoane mari, importante pentru modul în care gândeşte astăzi în special occidentalul.

Maria :

Mă refer la a extrage cantitatea de informaţie relevantă expusă într-un anumit text. Sunt volume care în vorbe lungi şi multe nu spun mai nimic şi altele care condensează multă informaţie doar în câteva pagini.
E clar că fiecare cititor va extrage informaţia pe care el o găseşe utilă sau atractivă, însă dincolo de asta, mă refer la a scutura ideile principale dintr-un volum de acele cuvinte /texte redundante.

Andrei:
:)
Alessia, comentariul cu "sinteza" era adresat Mariei, pentru că ea şi-ar dori să citească sinteze în blogosferă!
Mă gândeam că ar putea face ea însăşi o sinteză a unei cărţii pe care a citit-o, spre a exemplifica cam cum ar trebui să arate o sinteză.
:)
Sunt nerăbdător din cale-afară să citesc sintezele promise Măriucăi! Aşa că nu mai bântui pe coclauri şi treci la treabă!
:))
Suntem doi care experimentăm "stand by”-ul
:))

Maria :

Poate am greşit când am folosit termenul “sinteză”. Nu mă gândeam la sinteze făcute în baza lecturării mai multor surse, ci la prezentarea sumară a ideilor esenţiale dintr-un volum.

Andrei :
Maria, io aştept să citesc o sinteză pe maidanul tău.
Recunosc, eu nu sunt în stare să fac sinteze. Pot povesti în mare despre ce e vorba, dar sinteze... nope!
:))


Maria :

Nu ştiu dacă termenul de "sinteză" e cel mai potrivit, cert este însă că adun informaţia care mie îmi pare consistentă într-un text cât mai scurt. Cam asta am facut cândva aici, reducând nişte capitole lălăite la un text.

http://camera-speciala.blogspot.com/2010/01/muzica-si-starea-de-constiinta.html#comments



Cărţile pe care mi le cumpăr le subliniez, astfel încât la o citire ulterioară reiau doar esenţialul.

Alessia:

Maria, nici eu nu mă pot abţine să subliniez prin cărţi. Chestie naşpa pentru grija faţă de un bun atât de valoros!
Mai ales că mi s-a întâmplat ca după o vreme să recitesc nişte cărţi "măcelărite" de sublinieri şi să constat siderată că...ceea ce ACUM mi se părea important, "esenţial", NU era subliniat! :))
Aşa că, mai nou, execut o trebuşoară de tot râsul, pare-se: când cumpăr o carte şi este una dintr-aceea care se citeşte cu picioarele în apă rece, mă duc fuguţa şi o xeroxez şi apoi îmi iau libertatea să "măcelăresc" copia aceea cum vrea muşchiul meu gânditor: sublinieri, adnotări, scheme etc etc În timpul ăsta, până se edifică neuronul meu pe îndelete, cartea cea nouă şade cuminte la loc de cinste...
Când o recitesc, deja "furia" mâzgâlelilor se va fi terminat :)

Brânduşa :

Andreiule, ce rafinament aici la tine!
Ups "codatule", stilul te cere !
: ))

Andrei :

Maria, păi nu ai făcut sinteza unei cărţi acolo, ci ai scris câteva idei vagi despre muzică.
Mi-a plăcut cum ai sfârşit comentariul:
"Gustul pentru combinaţiile armonie şi timbrele rafinate constituie apanajul oamenilor inteligenti."

Io aş spune că este apanajul inteligenţei, ci al educaţiei şi al culturii.
Sunt destui oameni inteligenţi care nu au gustul pentru combinaţii armonice şi timbre rafinate...
:))

Andrei:
:)
Brânduşa, sărut'mâna!
"codatul" se tot schimbă...
:)

Andrei:

Alessia, în curând...
:))

Maria :

Nu am zis că am făcut sinteza unei cărţi. Era cu titlu exemplificativ.
Mie afirmaţia: "Muzica techno atinge un tempo de 200 de măsuri pe minut, în timp ce creierul uman nu mai percepe peste o frecvenţă de 140 de măsuri pe minut decât zgomote, cu binecunoscutele efecte dăunatoare asupra psihicului şi somei. (Sengewald)" nu îmi pare vagă.
Cea cu "gustul", a fost o apreciere a autorului pe care am transcris-o. Nu poţi fi inteligent fără a fi modelat de educaţie şi cultură ?
Dar da, ai dreptate, oameni catalogaţi ca inteligenţi pot să nu aibă gustul rafinat. Poate mai curând, este apanajul oamenilor inteligenţi şi modelaţi cultural.

Andrei :
:)
Ba poţi fi inteligent şi fără educaţie!
Sunt N persoane cu un IQ ieşit din comun, însă care nu au avut şansa să meargă la şcoală, să se "dreseze"... au fost autodidacţi, ştiu şi pot să se descurce în viaţă şi cu 4 clase (sau chiar două).
Pot fi şi lideri foarte buni, pot fi şi manageri foarte buni etc...
Pot gusta muzica rafinată, chiar dacă nu au avut o pregătire în acest sens. Ceva din creieraşul lor (neprelucrat) reuşeşte să "guste" ceea ce alţii, chiar terminând conservatorul, nu ar putea "gusta"!
Fiecare om vibrează la ceva anume, care nu tine de IQ, ci de ceva-ul acela pe care cercetologii nu au reuşit să-l definească, dar'mi'te să-l găsească.
A... dacă vorbim de snobi, e altă poveste! Sunt tot atâtea N persoane care cică "gustă" din rafinamentul descris de tine în postarea cu pricina, dar o gustă doar de ochii lumii!
:))


Maria :

"Fiecare om vibreaza la ceva anume" este mai generală şi nu exclude afirmaţia "Gustul pentru combinaţiile armonie şi timbrele rafinate constituie apanajul oamenilor inteligenţi".
Ştii cumva studii ce susţin afirmatia " ... nu tine de IQ ..." ?

Blue Freedom :

Iote-te că se "revergorară" fără ceai sau licoarea cu pricina, aceea care se consumă fierbinte şi în dezmăţ de scorţişoară!!

Bună ziua, dragilor!
Sunt foarte încântată de dispoziţiile domniilor voastre. Da' am mult de lucru, aşa că o să sistematizez:
1. Andreiule, dacă doar l-ai pus la cutie pe Dino, atunci e în regulă. Că dacă ni s-o face dor de el, avem de unde-l lua.
2. Aduce Irisa ce doresc inimioarele voastre în materie de ceai, numa' să spuneţi. Şi fac eu rost şi de un vin adevărat pe care să-l clocotim cu ceva scorţişoară şi cuişoare, cât să-l facem de pomină.
:)
Hai să-mi prind şi eu urechile printre zicerile voastre...


N-am citit cartea "De ce nu dispare Dumnezeu...", dar mă întreb cum să "dispară" câtă vreme există o genă a credinţei?!
:)


Aţi scris ca la Verdun! Când să citesc tot, că-s cu treburi până peste cap...
:((

Maria :

Irisa, salut ! :)
Eu am vorbit cât pentru toată săptămâna. :)))
Musai să plec la treabă !
O zi cu bună dispoziţie şi împlinire tuturor !

Andrei:
:)
alessia, dacă mai dau de ceva titluri cu rezonanţă, te anunţ în timp util! :))
dar merită să încerci şi tu să cauţi ceva titluri ca să le expui tărtăcuţelor noastre!
:))
Maria, ţie îţi pare "generală" afirmaţia, mie nu!
Fiecare om are un mecanism (pe care cercetologii nu l-au descifrat încă) cu/prin care se manifestă, rezonează, acţionează, asimilează, diseminează etc...
E valabil, aşadar, în orice domeniu!
Indiferent de şcoala pe care a parcurs-o un om, vibraţia lui nu prea va ţine cont de ceea ce a învăţat, ci de "datul" pe care-l are!
:)
Iar ca argument, pot folosi exemplul unui copil.


Pune-i muzică unui copil începând cu primii ani, de toate genurile... el va decide cu ce rezonează şi cu ce nu, indiferent de IQ-ul pe care-l are!
IQ-ul îl va ajuta să înveţe să folosească un instrument, îl va ajuta să-şi însuşească teoria prin care va trece prin şcoală, dar de rezonat, nu inteligenţa îl va ajuta să rezoneze, ci feelingul său (codificat în gene, probabil)!
IQ-ul îl va ajuta să poată dialoga într-un mod elevat despre muzică, îl va ajuta să facă distincţia între note, de-s false ori nu etc...

Dacă ştiu studii?
Iţi sunt necesare?
Privim în jur, observăm, trăim…Lumea înconjurătoare şi chiar statistica se evidenţiază de la sine.
:)



Dacă tu crezi că inteligenţa îl determină pe un om să vibreze la un anumit gen musical, eu nu am nimic împotrivă!
:))







Andrei:

Blue, bun găsit!
:))
Păi nu ştii? Când ne apucăm la "ciorovăială" nu mai ispravim!
Dap, când vi se face dor de Dino, îl scot de la naftalină...
:)
Mulţumim pentru ceai, vin şi scorţişoară!



"Gena" lui Dumnezeu e doar o teorie aflată în curs de cercetare!
Dacă există "gena" lui Dumnezeu, e clar că există şi "gena" lu' Draqu!
Şi-atunci, datele problematicii spiritualiste suferă ceva contorsionări!
:))




Maria :

N-am timp să mai răspund. Mă gândesc.
Am plecat. V-am pupat !

Andrei:

O zi faină, Maria!
te-am pupat pe scăfârlie...
:))

Andrei:

Alessia, uite încă un titlu interesant. Ba mai mult, cartea a fost prezentată în emisiunea Deliei Budeanu, având-o invitată pe o astroloagă al căruii nume l-am uitat, fi'mi'ar tărtăcuţa... lucrătoare!
:))
Cartea se intitulează: "O dezbatere Templeton. Oare din cauza ştiinţei a ajuns desuetă credinţa în Dumnezeu?" , autorul fiind generic: Fundaţia John Templeton
S-au făcut atunci câteva spicuiri din carte şi mi s-a părut foarte interesantă)
:)

şi o alta: "Realitatea transdisciplinară. O fuziune de orizonturi ale teologiei, ştiinţei şi filosofiei".
Autori: Gabriel Memelis, Adrian Iosif, Dan Raileanu

Şi încă una: "De ce nu putem să fim buni?"
Autor: Jacob Needleman
:)))
acu' nu mă mai opresc!
:))

Blue Freedom :

Cu plăcere!
:)
Ba se pare că a fost identificată această genă şi a fost denumită VMAT2.
Ia google-şte matale să vezi că sunt neşte articole şi cică aşa ar sta treb'şoara.

Ideea care mă frământă pe mine este dacă gena a apărut ca o adaptare sau a fost selectată la momentul Creaţiei?
:)

Andrei:
:)
Blue, am citit despre asta... e destul de mult de când a apărut! Între timp au apărut chiar şi câteva cărţi cu teoria respectivă… nu-mi amintesc titlurile, dar când îmi voi aminti, te voi anunţa!
Acea genă este încă în curs de cercetare. Teoriile au apărut, demonstraţiile îşi aşteaptă rândul!
:))
Io aştept descoperirea genei lui Draqu!
Frumos vorbeşte deste "gene" Murakami! El explică, practic, cum că maşinăria numită OM deţine jdemii de gene, care încă nu au fost cercetate şi că acestea au un “buton” de pornit/oprit!
:))
Se fac şi studii de genu’: spre exemplu, că tot vorbeam de muzică, sunt luaţi neşte subiecţi care sunt afoni la muzică, li se modifică "scriptul" cu ajutorul NLP-ului şi cu ajutorul altor tehnici ( pentru ca acei subiecţi să găsească butonul oprit/ponit al genei responsabile cu muzica), să declanşeze "pornit”-ul, astfel încât din afoni să devină… "neafoni"!
:))
Gena era deci acolo! Încă de când a fost fabricată maşinăria numită OM!
:))
Toate sunt acolo; doar aşteaptă să fie descoperite! “Latenţa genelor” ...
:))

Alessia:

NU te opriii! Io notez! :))
Pe mine m-au interesat mereu lucrările apărute sub egida Fundaţiei Templeton, pentru că se ocupă în mod special de transdisciplinaritate şi, mai ales de relaţia ştiinţă- religie.
Colaboratorul lor de bază este chiar românul nostru Basarab Nicolescu (sau, mă rog, Nicolesco - fiindcă s-a franţuzit între timp, na!), care este chiar "părintele" conceptului de "transdisciplinaritate".
Chiar el are nişte lucrări foarte interesante în acest domeniu.

Nu ştiu ce crezi tu (dar mi-ar plăcea, evident, să ştiu!:), însă eu sunt CONVINSĂ că se va ajunge la un dialog REAL între cele două forme de cunoaştere.
Deşi marea majoritate a "filosofilor" (cadre didactice universitare) de la noi NU cred în această posibilitate.
Tocmai de aceea mă tot documentez despre această "dispută" veche de câteva secole...
Cel mai mult m-a ajutat "Teologie ortodoxă şi ştiinţă" a lui Adrian Lemeni şi Razvan Ionescu, apărută tot cu sprijinul Templeton.

Ştiind preocupările tale, mă întrebam dacă ai ajuns cu lectura şi la Roger Penrose, cel care vrea să acopere (cât de cât) golul neacoperit de ştiinţă, care nu are încă o teorie suficient de solidă despre conştiinţă.
Eu m-am luptat din greu cu cartea lui, "Incertitudinile raţiunii (umbrele minţii) - în căutarea unei teorii ştiinţifice a conştiinţei", ca si cu cealalta, "Mintea noastră...cea de toate zilele - despre gândire, fizică şi calculatoare", ambele apărute la Editura Tehnică.

Cred însă că lupta a fost mult prea inegală, şi...IARĂ tre' să execut un "biiiisssss" (cu picioarele în apă rece!)! :))

Andrei:
:))
Alessia, io sunt la-nceput de "cărare"!
:))
Nu am citit nimic realizat de fundaţia cu pricina. Dacă nu vedeam emisiunea Deliei Budeanu, habar nu aveam de existenţa acestei fundaţii şi de faptul că scot cărţiatât de interesante, başca se întâlnesc şi încearcă să creeze o punte între marile "puteri" ce ghidează mintea umană!
:))
Nu ştiu de ce, dar de la o vreme, când aud de ortodoxie începe să mi se strângă maţul. Adică, ştiu, am avut norocul (sau nenorocul!) de a intra cu totul în spatele "altarului" (a cortinei) şi ce mi-a fost dat să văd şi să aud m-a îngreţoşat atât de tare, încat ori de câte ori aud cuvântul cu pricina mi se strânge maţul!
“Noroc” îl pot numi pentru că mi s-au deschis ochii atât de bine în ceea ce priveşte "lumea” ascunsă de ochii celor mulţi, şi “nenoroc” pentru că mi-am mai încărcat tărtăcuţa cu lucruri considerate/prezentate drept sfinte, în realitate, fiind mult ghips frumos aranjat peste un morman de rahat!




Averea Bisericii Ortodoxe Romane, subiect tabu. Numai Dumnezeu stie cati bani lasa credinciosii in cutia milei VIDEO pe www.incont.ro


Blue Freedom :

Am avut cândva o postare iscată de un dialog de pe blogul lui Bogdan în care mărturiseam că am convingerea că ştiinţa şi religia se vor întâlni la un moment dat. Aşa am simţit mereu, că ele s-au aflat într-o falsă contradicţie şi fie că vor, fie că nu, sunt convergente.
:)
Interesantă posibilitatea aceasta ca printr-un mecanism de programare să activezi o genă latentă! Dar asta, aşa cum ai spus, presupune ca ea să existe deja.

Da, Andreiule şi eu cred la fel despre gena credinţei. Dar putea fi o "adaptare". O mutaţie genetică care să creeze disponibilitatea individului spre religiozitate şi care, ulterior, s-a transmis descendenţilor.
E o chestie interesantă că dacă X provine dintr-o familie religioasă, atunci sunt două căi de inducere a comportamentului: genetică şi prin puterea exemplului.

Andrei:
:))
Nu mă bag, nu mă amestec... nu sunt cercetolog.
:)
Io văd lucrurile cam aşa:
Nu ştiu cum se numesc foliile acelea din plastic cu multe băşici, pe care le spărgeam din placere, când eram mai mititel la scăfârlie :)) ... ei cam aşa cred că stau lucrurile şi cu "genele" acestea.
Pân' să le spargă pe toate, cercetologii emit teorii, apoi încearcă să le demonstreze. Între timp, mai "sparg" neşte "băşici", mai descoperă câte ceva, apoi fac alte şi alte conexiuni şi tot aşa.
Tărtăcuţa mea se-ntreabă aşa, într-o doară, dacă omul va reuşi să se descopere, să se descifreze pe sine ca maşinărie, înainte ca "sfârşitul" (lumii umane) să survină ?!
:))

Blue Freedom :
:)
Harta genetică umană e ditamai cearşafu' cu mii de teritorii neexplorate sau insuficient cunoscute, aşa că...
Şi logic şi simplu ar fi să se canalizeze pe studierea genelor cu valoare existenţială majoră.
Păi, ia gândeşte-te, dacă cercetologii descoperă gena nemuririi (una care să zicem că activează încă un set de gene care produc reînnoirea biologică a ţesuturilor etc.):
1. vor avea ei "timp" să studieze şi restul?
2. va mai prezenta atâta valoare să le descoperi pe celelalte?
Ştiu, o să-mi spui că ar putea veni nu'ş ce eveniment cu efect catastrofic şi ar putea dispărea viaţa de pe Terra, dar io cred că măcar 1-2 savanţi, de sămânţă, tot vor fi băgaţi la buncăr, să fie pentru "dupe" cataclism(ă).
:)


Atunci să vezi "creaţionism"!
O mână de savanţi încercând să repopuleze planeta prin inginerie genetică.
Hmmm, cu ce seamănă gluma mea??!!

Andrei :
:)
Blue, cercetologii cercetează ce le dictează ăia cu bani!
In general, toate cercetările au plecat din interes militar.
Acum, de când cu "democratia" şi imperiile câştigate pe cale non-violentă, oamenii plătesc şi pentru descoperirea genei: "tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"!
:))
Ingineria genetică a luat amploare tot pentru scopuri mercantile, imediate, vizibile, apoi s-a observat că orizontul este aproape strălucitor, inepuizabil din anumite puncte de vedere (“cornul abundenţei”)
Eu nu o văd ca pe o glumă, ci ca pe o realitate.
"joaca de-a Dumnezeu" este irefutabilă...
:))
Religia şi ştiinţa îşi vor da mâna în curând, pentru că epoca întunecată a trecut, informaţia circulă acum infinit mai usor, mai multă lume a învăţat cel puţin alfabetul, a citit o carte, a privit cu mai multă atenţie în jur, şi-a pus întrebări, a căutat răspunsuri etc.
După cum se vehiculează vorba: "religia trebuie reinventată", acum se lucrează la transformarea ei, la a-i construe o altă faţă, mult mai acceptabilă pentru mileniul III.
Omul, cum necum, trebuie să fie supus! Până acum religia a fost o unealtă benefică pentru a-l ţine pe om în "lanţuri". De-acum, unealta trebuie schimbată, trebuie una mai modernă, mai sofisticată!

Blue Freedom :

Cum spunea Pavel Coruţ într-una din emisiunile sale, o să avem parte de o punere în scenă care se anunţă de-a dreptul magistrală. "Jocuri de lumini" care folosesc tehnică de vârf, plus arsenalul de ultimă oră în domeniul manipulării. Şi când fenomenele neobişnuite vor atinge apogeul şi totul pare pierdut, hop!, apar "extratereştrii" salvatori.
:))

Măi, mămică! Voi citirăţi "Există viaţă după moarte?" a lui Anthony Peake?
Că spre surprinderea mea, omuleţu' aista dă neşte explicaţiuni de te doare "bila". Le combină de nu te vezi! Fizica cu religia cu neuroştiinţele cu filosofia şi paranormalele, dar salata lui e destul de credibilă. Merge pe varianta gnosticilor (natura duală a fiinţei, cu eidolonul şi daimonul, sau eul şi sinele superior) şi e chiar interesantă ipoteza lui.
Da' nu vă spui, încă... sâc!
:)

Maria :

Dacă vă interesează: “Ştiintă, dragoste, credinţă” - Cristian Bădiliţă (Ed. Curtea Veche, aparută cu sprijinul fundaţiei John Templeton)

9 comentarii:

  1. wow!
    Ce surpriza!
    Moama ce ne mai povesteam, ce mai sporovaiam...

    Nu stiu de unde le scoti, ca io abia imi amintesc de ele.
    Si-mi chinui tzuguiul sa-si aduca aminte cum arata blogul si cel cu Dino, si cel cu "scoarta".
    :)
    Imi tre' neshte lecitina... timpul nu iarta, batranestea se inisinueaza incet si-adaanc... se pare!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Mi-e mare BUCURIE când reuşesc să vă fac câte o surpriză de asta!
    :)
    Şi mai ales când reuşesc să mai salvez de la dispariţie câteva crâmpeie din vremile noastre cele pe cât de nebune, pe atât de frumoase.

    Tare, tare rău mi-a mai părut când ţi-au dispărut vechile bloguri!
    Am încercat de aceea să mai recuperez ce-am mai putut.

    :))
    Chiar nu-ţi mai aminteşti, a?
    Mă gândeam io!
    :))
    Dino a stat puţin, bietul, la portiţa maidanului tău. Că făcea parte dintr-un decor care nu i-a plăcut retinei tale.
    :))
    Decorul care i-a urmat, cel "scorţos", cel "somptuos" :), la care facem noi referire aici, este chiar acela pe care l-ai păstrat până de curând - cel pe fundal cafeniu, cu tabloul acela în ramă plasat la antet!
    :))
    Cu timpul ne-am adaptat destul de bine acelui "interior" elegant, dar o vreme ne timoraseşi cu totul apucăturile zgubilitice, aşa să ştii!
    :))

    Şi dacă vrei să mai ştii ceva, ete că mărturisesc: mai am o sumedenie de "documente" de astea în cufărul personal de amintiri, NA!
    :))
    Tot ce îmi încetineşte aşa de tare ritmul cu care le pot aşeza în cufărul comun de amintiri este timpul necesar editării acestor texte.
    Uite, la ăsta, de pildă, pigulesc de două zile! Cel mai mult timp îmi halesc pârdalnicele astea de diacritice. Şi cum mă distrează grozav să şi asezonez textele cu nişte imagini, e nevoie de şi mai mult timp!
    :)
    Oricum,însă, BUCURIA mea face toţi banii!
    Iar dacă o adăugaţi şi pe a voastră, mă simt un adevărat...nabab al BUCURIEI!
    :))

    MULŢUMESC, aşadar, Zâmbet de Soare!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. :))))
    Bucurie, Alessia !!!
    Imbratisare mare, mare, mare !

    RăspundețiȘtergere
  4. BUCURIE să ne fie, dragă, dragă, dragă Măriucă! :)
    Aşa, potopită de arătările astea "ciudat de frumoase" şi pupăcioase pe care mi le-ai trimis :)), te îmbrăţişez şi eu cu BUCURIE şi recunoştinţă!
    Să ai un week-end de poveste, cu..."lacrimi de rouă fericită"! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Aratari ! Incolonareaaaaaaaa-a-a-a-A !!!!! Pe loc repaaaa-'us !
    :)))

    Acum te pup io. :)
    Un weekend de vis si tie, Munte de frumusete !:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Huuuuh, bine că le dăduşi "pe loc repauuuus!" arătărilor 'celora pupăcioase, că mă albiră, nu alta!
    :))
    Da' bag samă că ai efectuat mişcarea asta strategică numa' ca să-ţi faci tu loc mai bine, na!
    :))
    Eeeiii, nu-i rău! DELOC!
    Ia loc, deci, şi...poţi să mă şi legeni, dacă tot eşti aici!
    :))
    Iar pentru asta, am să fac un pustiu de bine şi am să fiu şi io mai blândă cu tine când voi adauga acuşica ilustraţiile necesare postării de faţă.
    :))
    Doaaamneee, că taaareee mai sunt io o generoasă, vezi?!
    :))

    Seară caldă şi senină, Măriucă dragă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Te legan. :)
    Te rog sa fii blanda.

    Noapte buna ! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Fantastic !!!!!
    Imbratisare duminicala hibernala ! :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Ne bucurăm că unele dintre cărțile noastre v-au atras interesul mai bine atenţia și sperăm că veți continua să urmăriți aparițiile editoriale coordonate de acad. Basarab Nicolescu în colecția "Știintă, Spiritualitate, Societate". Ne-ar face plăcere să vă putem cunoaște la evenimente viitoare dedicate unor astfel de subiecte, așa că vă invitam să ne scrieți pe adresa pr@curteaveche.ro. De asemenea, vă invitam să vizitați site-ul și blogul nostru, www.curteaveche.wordpress.com, unde ne puteți lăsa părerile voastre. Vă urăm succes în continuare.

    RăspundețiȘtergere