"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Într-o seară gânditoare...




Cuvinte de care mi-am amintit în seara asta...gânditoare :)

Era 14 decembrie 2010, pe "Blogu' lu' Lori".



Andrei:


Tot ce există pe Pământ este guvernat de o lege implacabilă: "legea junglei".

Omului i s-a dat tot ce-i trebuia pentru a ieşi din junglă (nu să abroge legea!), de a-şi clădi o societate în afara acestei legi.
Având deplină libertate însă, omul şi-a confecţionat din ce în ce mai multe unelte pentru a întreţine legea junglei.
Istoria speciei noastre ne demonstrează că omul nu a reuşit să dovedească nicicând că este altceva decât un animal inteligent.

...




Răul există de când există şi binele. Nu poate exista unul fără altul, precum nu poate exista yang-ul fără yin.










Balanţa acestora poate fi echilibrată sau dezechilibrată de către om. El are această putere.
Răul şi Binele nu au treabă cu „Cartea cărţilor”.
El, Răul, are un rol important în economia acestei planete, însă a fost folosit în mod nevolnic de către unii oameni, cu dorinţa de a-i ţine pe alţi oameni cu capul plecat.

Eu nu cred, aşadar, că Dumnezeu a făcut lumea rea.
Dar tătăcuţa mea este mult prea mică pentru măreţia, pentru grandoarea lui Dumnezeu. Şi nu vorbesc în virtutea faptului că l-aş fi văzut cumva pe Dumnezeu sau armata de îngeri despre care vorbesc oamenii plecaţi cu pluta din pricina faptului că nu se simt bine în pielea lor aici, pe pământ.
Vorbesc în virtutea faptului că ochiul meu observă cu o bucurie imensă tot ceea ce a creat Dumnezeu. De la o mică furnică până la elefanţi sau mamuţi; de la cea mai firavă plantă până la cea mai uriaşă.

...



Suntem insignifianţi în univers, însă ne revoltăm!
Dar nu pe ceea ce facem noi, ci pe ceea ce credem noi că ne determină să facem, contribuind în acest fel la perpetuarea răului.

...






"Iubirea"...„Unimea”...„să fii una cu tot şi cu toţi”!
Rămânem la nivel teoretic!
La ce ţi-a servit, Lorelai, că ai simţit toată "suferinţa lumii"?
La ce i-a servit lumii?
Şi la ce-ţi serveşte că te simţi una cu toată lumea?
Eşti mai fericită?
Esti mai bună? Ajuţi la crearea unei noi lumi?
Te identifici până la moarte cu bolnavul pe patul de spital?
Suporţi chinurile foamei sau setei cu cei ce primesc cu porţia ceea ce tu acum ai din belşug?
Vei fi "unul" şi când vei fi gârbovită de bătrâneţe, durere şi suferinţă...cu cei care privesc bătrânii ca pe rebuturi ale societăţii?!
Eşti una cu copiii din orfelinate care nu ştiu ce înseamnă să fii mângâiat?!
Despre ce vorbiţi aici?!

Iar iubirea...
Iubirea, deşi are o definiţie larg acceptată, ea se manifestă-n fel şi chip.

Nu definiţia iubirii este cea care contează, ci efectele ei!
Dacă există…

Iubirea nu se vorbeşte, se cultivă!
Poate de aceea nu mai sesizaţi „binele”, pentru că v-aţi umplut tătăcuţele cu teorie.
Cineva spunea: "o privire-n cărţi, două în viaţă"!

...

Dacă „deschiderea către celălalt" despre care vorbeşti nu te schimbă în interior (şi implicit în exterior) la ce-ţi foloseşte?
La a perora despre verzi şi uscate?!




Hai să-ţi dau un exemplu concret, pentru că altfel ne învârtim în jurul cozii până când îmbătrânim...

Un nene care îmi vorbeşte mie despre "deschidere" (nu este nici guru, nici maestru) a înţeles nişte treburi. Iar acele treburi pe care le-a înţeles, el le pune în practică.
Comportamentul lui în viaţa de zi cu zi (chiar şi limbajul) diferă de comportamentul meu (care nu am acea „deschidere”).

Te duci lângă el şi îl vezi senin, calm, echilibrat şi gata să-şi dea cămaşa de pe el oricui i-o cere!
„Deschiderea” l-a făcut să înţeleagă că viaţa lui este "unimea"!
Adică, ceea ce este al lui e foarte puţin, restul îl face pentru ceilalţi!

Nu-l vei vedea stând pe bloguri înfierând răul şi pe cel ce l-a creat; nu-l vei găsi ţinând discursuri despre "cunoaştere", ci-l vei găsi făcând fapte!

Dacă aceasta cale, „spirituală”, nu te schimbă pe tine să fii diferit de ceilalţi, acea „deschidere” este praf în propriii tăi ochi. Lucrurile se opresc la stadiul de senzaţii, simţiri,emoţii.
Or, e musai ca ideile să prindă viaţă, altfel rămân nişte răşini ameţitoare…Ayahuasca mentală...


...



Nu numai suferinţa e calea, metoda de a învăţa, de a evolua, ci şi preaplinul, bucuria!

6 comentarii:

  1. In mine bucuria sta sa planga .>:D<

    Paste fericit !

    RăspundețiȘtergere
  2. "Mare foc!" [cum ar fi zis bunica :))] e Ţuguiatul nostru, nu-i aşa?
    :)

    Pup şi îmbrăţişare maaareee, dragă Nima!
    Să-ţi fie BUCURIE de asta acum şi mereu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunate poze! La Multi Ani, multa sanatate si bucurie iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bellissimo il bimbo che annusa i fiori! buona serata....ciao

    RăspundețiȘtergere