"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

miercuri, 13 octombrie 2010

...despre iubire


















Cu cât sunt mai norocoase lozurile, cu atât e mai dureros când le pierzi. Deşi aş fi cârcotaşă să nu admit că de câte ori s-a întâmplat, a fost ca un început de lume. Măcar o vreme. Un fel de Adam şi Eva în Paradis, în timp ce şarpele era trimis în staţiune, la băi şi împachetări cu parafină. Totul era incredibil de frumos, dar cum venea şarpele din staţiune, apăreau şi norii pe cerul Edenului.

Poate că aşa trebuie să fie. Cu cât iubirea e mai mistuitoare, cu atât arde mai repede şi...

Dar, lasă...Bine că a fost!





"Ştii cum e: şade omu' meditativ, înţelepţeşte, cam ca nenea ăla gânditoru' de la Hamangia, şi se pomeneşte aşa, hodoronc-tronc, luat pe sus de-o tornadă de...ţocăieli !
Păi e frumos aşa? Spune tu! :)) "

E mai mult decât frumos! E minunat Alessia şi, de fapt, asta înseamnă viaţa. Să iubeşti împotriva tuturor convenienţelor, să-ţi exprimi sentimentul în plenitudinea lui, chiar atunci când lumea se aşteaptă să şezi cuminte în banca ta. Fiindcă oricâtă ar fi, iubirea pe care o primim de la ceilalţi pare sa fie prea puţină. Adică, eu una, nu m-aş putea sătura vreodată de ea. În plus, ai în afara relaţiei, în jurul tău, multiple situaţii mai puţin plăcute sau frumoase. Deci, balanţa se păstrează echilibrată.
Iubirea e sursa de inspiratie, e generatoare de nou. Ea e darul care întrerupe monotonia, plictiseala, care înlatură banalul şi meschinul din viaţa noastră. Iubirea e locul de refugiu, e alinarea supremă, e..."acasă", în totalitatea înţelesurilor pe care le are acest cuvânt. Cum să spui că cineva ar refuza să primească, sau s-ar simţi plictisit, sâcâit de dovezile de iubire?

Ce aş alege dintre a muri de plâns sau de râs?
Aş alege să mor plângând de fericire...

BlueIris
12 februarie 2010


6 comentarii:

  1. :)
    Nu-mi mai amintesc tot contextul, dar văd că i-ai dat o altă conotaţie. Şi acum, ca şi atunci, totul îmi pare foarte trist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iată aici intreaga discutie:

    http://iubesc-deci-exist.blogspot.com/2010/02/buna-dimineata-soare.html

    De unde reiese "o altă conotaţie"?!

    Din filmuleţ?!

    E simplu: n-am găsit o "ilustraţie" mai potrivită! :))

    Rogu-te, rectifică tu, de vrei, situaţia!

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, nu e nimic de rectificat, iar tristeţea mea vine din amintiri.
    :)
    Vine din neputinţa de a face ca sentimentul acela să dăinuie. Nu numai la mine, ci la fiecare în parte. Sigur, vei spune probabil că sunt o idealistă, poate o naivă, dar ceva din mine simte că acest lucru ar fi fost posibil. E mai mult decât o iluzie, mai mult decât un ideal aparent intangibil sau nerealist.
    Aş fi vrut să se poată.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tristeţea ta, a noastră, a tuturor, pentru..."păduri ce-ar fi putut să fie...şi niciodată nu vor fi", nu-i aşa?:(

    http://www.trilulilu.ro/xfy1055/0eaae3ca97d6df

    RăspundețiȘtergere
  5. Blue, am completat postarea cu alte câteva cuvinte ale tale care mi-au plăcut mult.
    Şi cu o melodie care, poate, le va ilustra ceva mai inspirat :)

    Iată nişte amintiri pe care le aşez cu mare drag şi grijă ACASĂ, în cufărul nostru preţios, ce va dăinui, poate, în timpul de dincolo de trecerea noastră, fie şi doar virtuală, pe aici...

    Îţi îmbrăţişez inima cu caldă recunoştinţă.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da. Superbă alegerea ta, Alessia. Mă refer la cântec.

    Uite, e a nu ştiu câta oară când îmi vorbeşti de recunoştinţă, iar eu mă simt aiurea de tot, fiindcă e tocmai invers. Îi sunt recunoscătoare Lui Dumnezeu că mi te-a scos în cale şi ţie că ai avut răbdarea şi bunăvoinţa să fii alături de mine, de-a lungul timpului.
    Dar, zău aşa, ce motive ai avea tu să-mi porţi mie recunoştinţă? Mă bulversezi, pe cuvânt.
    :)

    RăspundețiȘtergere