"Ne-am fost alături şi când ne-a fost bine, şi când ne-a fost rău. Am împărtăşit opinii, idei şi percepţii; ne-am cunoscut aşa cum suntem - cu defecte şi calităţi. Le-am acceptat cu reciprocitate şi ne-am bucurat când ne-am revăzut, fără resentimente. Adică am fost o „familie" în virtual…" (Andrei)

luni, 11 octombrie 2010

OMUL - o sumă de convenţii sociale

















Simulare! (inteligenţa, iubirea)
Disimulare! (prostia, ura)
Mimetism! (vedetismul, autosuficienţa)
Simbioza! (iluzia)

Reflectam zilele acestea asupra convenţiilor sociale pe care, conştient sau inconştient, le asimilăm.

Trăim, pare-se, timpurile în care fiecare om devine un fals profet, cu bună ştiinţă, adică asumat.

Ce-nseamnă un fals profet? Un om care spune despre sine că s-a eliberat de suferinţă, că s-a realizat, că şi-a găsit calea proprie şi liniştea interioară, că este fericit. Un om care încearcă, prin repetarea obsesivă a unor concepte, să se convingă pe sine că este cel ce vrea să fie. Următorul pas fiind convingerea celorlalţi că el este imaginea pe care a îmbrăcat-o cu ajutorul simulării, disimulării, mimetismului, simbiozei.

Tot mai des întâlnim oameni care ne ţin lecţii de şi despre iubire, ne învaţă cum să iubim şi cum să ne iubim. O nevoie acută de verbalizare în lipsa sentimentului. Ceva, cumva trebuie să compenseze lipsa! În spatele imaginii create cu multă trudă de către aceşti oameni se află un suflet chircit de neputinţa trăirii stării respective. La primul nerv excitat devoalează, fără a conştientiza, o ură faţă de ei înşişi, faţă de ceilalţi (înarmându-se cu argumente şi justificări nenumărate), uneori cu accese ale unei furii monstruoase, dorindu-i chiar moartea celui pe care-l simte adversar sau dorindu-şi-o lui însuşi!

Cuvântul cred că a fost inventat pentru a ascunde gândul omului şi nu pentru facilitarea comunicării. Minciuna este aliatul egoului, aş spune cu o uşoară reticenţă (aş merge până la a spune că se identifică). Deşi damnăm minciuna ori de câte ori atinge apogeul (infidelitate, trădare), o preferăm totuşi sincerităţii.

Convenţia socială ne învaţă să spunem lucruri frumoase, plăcute urechii interlocutorului, chiar dacă timpul ne va deconspira. Avem imunitatea scăzută în faţa sincerităţii pentru că exersăm zi de zi autominciuna (simbioza). Ne simţim atacaţi, lezaţi, când cineva ne spune franc ce gândeşte, moment în care căutăm argumente pentru a ne justifica nouă înşine gradul de insuportabilitate şi a-l culpabiliza pe respectivul, de a atrage "oprobiul public" (căutăm susţinători). Ne întindem singuri capcane, pentru ca ulterior să avem nevoie de un factor exogen să ne scoată din ele.

Participăm fiecare cu câte ceva la completarea, perpetuarea, proliferarea acestor convenţii sociale. De ce? Insecuritatea pe care dorim să o transformăm în securitate, poate. Sau, poate, înţelegerea eronată a ceea ce ne poate aduce fericirea, împlinirea. Dorinţa acceptării celor din jur, de a fi în centrul atenţiei, reuşita etc. Poate că toate traumele pe care le experimentăm de-a lungul timpului vin tocmai din înţelegerea eronată a trăirii.

Încă de mici, suntem obligaţi să adoptăm şabloane gata preparate de înaintaşi. Obligaţi de familie, de şcoală, de societate. Procedăm într-un anume fel, deoarece „aşa se face", „aşa se cuvine", „aşa trebuie", chiar dacă simţim că nu ne este propriu, că „rolul" acela asumat nu ni se potriveşte, ba din contră, ne aduce mari suferinţe interioare, dezechilibre sufleteşti. Însă continuăm drumul, poate reuşim, până la urmă, să intrăm în acel şablon.

Ne pasă de „gura lumii", conştienţi fiind că acea „gură a lumii" este doar un zumzet de moment, iar noi vom fi obligaţi să trăim o viaţă care nu ne-ar mai aparţine.

Îmi pare un fel de automutilare adoptarea unei vieţi ai cărei autori nu suntem noi, ci doar plagiatori.

Se spune că toate vin din frică. Frica stă la baza tuturor nefericirilor noastre.
Dar vine întrebarea:

Ce ai adus cu tine în lume, ca să crezi că ai de pierdut ceva?!

Andrei Radu
16 iulie 2010


MARGARETA PASLARU-O MASCA RADE,O MASCA PLANGE
Asculta mai multe audio diverse

4 comentarii:

  1. Ma bucur ca ai postat asta, Alessia.

    RăspundețiȘtergere
  2. AR, poti introduce Comentarii? te rog cuminte si frumos!! pe partea dreapta a blogului, ca sa ne fie mai usoara urmarirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sigur, multumesc! Cand ajung diseara acasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Iubeşte şi fă ce vrei!", decreta Sfântul Augustin, convins fiind că astfel nu vei PUTEA face nicicum şi nicicând rău nimănui. Voinţa, lupta, auto-îngrădirile sunt, într-adevăr, necesare, însă DOAR acolo unde Iubirea lipseşte...

    RăspundețiȘtergere