Nici muzica nu ar fi muzică fără tăcerea grea dintre sunete...Nici cuvintele nu ar reverbera atât de profund în inima noastră fără de tăcerea caldă dintre ele...Nici nu ne-am putea auzi aşa de vie inima fără tăcerile dintre zbaterile ei...Nici sărutul pe care eu îl dăruiesc Iubirii nu ar arde aşa în căuşul palmei fără de timpul în care-i e frig...Nici nu am şti că iubim aşa de înalt fără momentele lungi în care iubirea lipseşte...
"Iubesc, deci exist"...Şi asa se face că sunt bucurie, bucurie, bucurie...
Iubirea mea va fi mereu acolo, în interstiţiile tăcute ale inimii tale, pentru ca ele să fie mai vii mereu, mereu mai calde...
22 decembrie 2009
Alessia, "Maidanul cu dragoste"
:)
RăspundețiȘtergere